​Isteria ploșnițelor a ajuns în România. „Am trăit coșmarul luptei cu aceste insecte parazitare”

În ultimele luni, europeni din mai multe orașe, în special din Franța, au spus că sunt invadați de ploșnițe. Isteria a ajuns și în România, mai ales în București. Zeci de persoane spun că insectele au ajuns în apartamente și nu mai știu ce să facă pentru a scăpa de ele.

S-a creat chiar și un grup pe Facebook, numit  „Ploșnițe de pat – pacostea cea de toate nopțile”, care avea, la ora redactării acestui text, aproape o mie de membri. Aici, oamenii își împărtășesc problemele și caută soluții.

Elena este o bucureșteancă ce a povestit, în mediul online, că s-a luptat timp de 6 luni cu ploșnițele. A scăpat de ele extrem de greu și nu știe nici acum de unde s-a „pricopsit” cu ele:

„Sunt un simplu locuitor al Capitalei. Din septembrie 2022, pentru circa 6 luni de zile, am trăit coșmarul luptei cu aceste insecte parazitare. Este o experiență reală. Voi începe prin răspunsul la cea mai întâlnită întrebare: Nu știu de unde m-am pricopsit cu ele. După circa 3 luni de lupte fără rezultat, am încetat să mă întreb. Pot confirma doar că am scăpat extrem de greu. Am aflat de ploșnițe de la un consult la dermatolog. Copilul se plângea de bubițe, de 1-2 cm în diametru, care îl mâncau și ziua și noaptea. Nu a ajutat nicio cremă. După ce l-a consultat, fiind afectate doar membrele, medicul a spus că e vorba de o insectă în casă, și că probabil e ploșniță.

Ploșnița e invizibila/ transparenta/ translucida când ii e foame/ nu a mâncat. După ce suge sângele, acel sânge în interior se colorează și devine ca un punct roșiatic, apoi maro închis, apoi, pe măsură ce crește insecta, negru.

După șoc am apelat la o firmă specializată la preț de 300 lei/dezinsecție per apartament. Sunt 3 otrăvuri care se stropesc una după alta + borcănele cu fum toxic, care se lasă în casă câteva ore. Am urmat toți pașii de dezinsecție recomandați, am plătit firma de deratizare pentru a face dezinsecție în casă, am discutat cu administrația să facă dezinsecție în bloc, am spălat tot ce era posibil de spălat în casa, pus în sacoșe vidate, unele băgate prin depozite.

Și nimic. Verificatorul nostru chinuit era chiar copilul. Câteva zile erau de liniște și speranță, apoi ne trezeam cu bubițe și lacrimi. Am desfăcut somierele. Am găsit urme și ouă de la aceste insecte. Am chemat echipa de salubritate și aruncat canapea și paturi (nu mai vechi de 10 ani, să ne înțelegem corect), și dormit pe saltele pe jos. Am văruit, iarna, camera copiilor. Dezinfectat în continuare din două in două săptămâni (sau la 10 zile). Dormit toți și fiecare pe podea. Victoriile pe termen scurt se soldau, de fiecare data, cu eșec. Ne-am autoizolat social, de frică să nu dam la alții această „ciumă”. Mobila rămasă s-a umflat. Deratizarea se face așa: cu o pompă cu apă și otravă aplici strat de soluție peste tot: pereți, podea, paturi, saltele, mobilă. Repeți din 10 in 10 zile. Până când am început să fac alergii si iritații ale pielii (trebuie șters și după). Parchetul a început să se crape și umfle.”

Etapele parcurse de bucureșteancă

• Am cumpărat aparat cu aburi. La ieșirea din duză aburul are circa 55-60 grade. Cu acel aparat, meticulos și cu răbdare, am spălat pereții și mobila. Da, am oprit energia și desfăcut prizele și întrerupătoarele, și dat și pe acolo.
• Am scos plinta și am aruncat-o pe toată. Da, am dat cu var, dar la plintă nu ne-am gândit. Se umflase de la atâta „udat” cu otravă și spre surprinderea noastra era plina de …ouă de ploșnite… la gunoi, imediat.
• Am pus pământ de diatomee, cu lingura, între perete și parchet, și am pus altă plintă deasupra.
• Am luat paturi de fier. Am depărtat paturile de orice și am pus pământ de diatomee la baza picioarelor paturilor, si pe lângă noile somiere. Am avut acel praf circa o lună în casă. Ploșnitele nu zboară, deci le-am tăiat accesul la hrană… adică la mine, copiii mei și soț.
• Apoi am așteptat. Cam dupa o luna am putut anunța prietenii că suntem „curați” de acesti paraziți. Experiența e cam ca la COVID, doar că poate mai rea. Ati văzut vreodată paduchi? Ploșnitele sunt mici ca păduchii, se hrănesc cu sânge uman, doar că nu trăiesc pe piele, ci pe lemn… și sunt cu atât mai greu de înlăturat.

„Otrăvurile la plic (uscate/prafuri) și soluție funcționează, dar numai pe ploșnița plimbăreață. Pentru a o scoate din vizuina, în cameră se pun fumigene cu gaz toxic… acestea le zăpăcesc, ele încep să iasă de pe unde sunt ascunse, intră în contact cu otrava și mor. Însă acele chimicale nu afectează ouale. Deci bebe-insectă eclozează bine-mersi. Pământul de diatomee e ca făina – un praf alb. Doar că e extrem de fin. Acest praf funcționează mecanic. Se lipește de microscopicele picioruse ale ploșnitei și le împiedică deplasarea. Deci ele nu pot ajunge la victimă. Cu alte cuvinte, în timp, e mai eficient”, mai spune Elena.

„Un aspect cu totul diferit și trist e legat de cărți: ploșnițele trăiesc în cărți, pe cărți își depun și ouăle, ca niste puncte negre. Spălatul copertilor cu aparat cu apa cu presiune distruge coperta. Este trist. Dacă vă confruntați cu astfel de insecte, să dați cu pământ de diatomee și pe rafturile de cărți… din păcate, sunt șanse mari să aiba acolo culcuș (mai ales dacă e și lângă vreun pat)”, mai povestește ea.

Ce sunt ploșnițele

Ploșnițele sunt insecte foarte mici, care la maturitate ating lungimea de 4-5 milimetri și lățimea de 1-3 milimetri. Culoarea lor este de regulă translucidă (sunt aproape invizibile) și se transformă în cafeniu după ce se hrănesc cu sânge. Practic, dimensiunea și culoarea le fac destul de greu de observat cu ochiul liber.

Se adăpostesc, de obicei, la cusăturile saltelelor, la colțurile greu accesibile ale mobilei, în cărți, dar dimensiunile foarte mici le ajută să se adăpostească și în alte locuri foarte înguste și greu accesibile, precum fisurile din perete sau din parchet, în tapet sau în tavanul fals, în ramele tablourilor etc.

Pot fi prezente și în pensiuni și hoteluri și te poți trezi că le aduci cu tine acasă în bagaj. De asemenea, mobila second hand poate transmite ploșnițele dintr-o locuință în alta.

Pot supraviețui perioade lungi de timp fără hrană (de ordinul săptămânilor), ceea ce le face și mai greu de prins.

Adesea, ploșnițele lasă mici pete de culoare închisă vizibile pe lenjeria de pat sau pe salteaua patului. Sunt de fapt mici urme de sânge închegat.

Cel mai adesea, insectele sunt bine ascunse în locuri inaccesibile și sunt foarte greu de văzut, însă dacă găsești astfel de urme pe așternuturi și urme roșii de înțepături de corp, este foarte posibil să ai ploșnițe în locuință.

Ploșnițele depun sute de ouă.

În general nu sunt periculoase pentru sănătate, dar dacă urmele înțepăturilor de pe piele persistă, trebuie consultat un medic.