Am plecat într-o scurtă vacanță în Veneția la puțin timp după ce guvernul Ciolacu a limitat plățile cash în România. Ne-a spus Marcel Ciolacu faptul că așa va combate evaziunea fiscală, aici era marea problemă, și ne-a lăsat să înțelegem că așa e normal.
Pentru o clipă, l-am crezut. Am văzut în Amsterdam, de pildă, în timpul pandemiei, că unele muzee refuzau pur și simplu plata cash. Citeam chiar că unele țări vor să elimine banii fizici. Oare o avea dreptate Marcel Ciolacu?
Ei bine, italienii se pare că n-au auzit de argumentele premierului român.
În Veneția, la sutele de magazine de suveniruri, dar nu numai, una dintre întrebările care ți se pune este: cash sau card? Și, ce să vezi, comercianții preferă banii lichizi. Nu numai că preferă, ci încurajează acest lucru.
„Dacă plătiți cash, vă oferim o reducere de 10%.”, a fost una din frazele auzite des.
Am crezut inițial că este o modalitate de a vinde la negru, dar nu era cazul. Se emite bon fiscal inclusiv pentru banii lichizi.
Am întâlnit chiar restaurante în care ni s-a spus că sistemul electronic nu merge. Poate a fost o strategie ca să ne facă să plătim cash, poate chiar s-a întâmplat. Grup mare, notă mare. Ce faci în România în astfel de situații? Pur și simplu nu vei mai avea voie să încasezi cash. Restaurantul poate emite o factură, cu speranța că va fi și achitată. La italieni e mai simplu: scoți niște bancnote din portofel și plătești.
Imaginați-vă că vin turiști străini într-un restaurant din Mamaia și că li se spune că nu pot plăti decât cu cardul. Și ei mai fuseseră în Veneția, Verona sau alte orașe minunate din Italia.
Apropo, cea mai mare bancă din România, Banca Transilvania, a anunțat deja că va majora comisioanele de la 1 ianuarie 2024.
P.S. Personal, sunt adeptul plăților electronice. Plata cu telefonul mi se pare extrem de simplă, nu-mi place să am bani mulți la mine, există carduri pe care le poți folosi fără a plăti comisioane bancare.
