Lecția Adelinei

Dacă de primii doi este posibil să fi auzit, numele Adelinei Toncean probabil că nu vă spune prea mult.Am cunoscut-o când reprezenta Chevron-ul în România. Am colaborat bine profesional, deși nu scriam mai niciodată de bine de compania americană, dar ceream mereu un punct de vedere.

Peste un timp, o veste teribilă: copilul pe care îl creștea de la 4 luni plecase de pe lumea asta. L-a luat de pe patul de spital, bolnav, în ciuda medicilor care îi spunea că nu are șanse, că va muri curând. Au stat împreună însă ani buni, au învățat unul de la altul, au descoperit lumea amândoi, o lumea așa cum niciunul dintre ei nu mai văzuse.

Blondie, cum îi spunea, a plecat. Ce îi spui unui femei care își pierde copilul? Cum trece durerea? Trece vreodată? Nu, cred că nu.

M-am întâlnit întâmplător cu Adelina, la o vreme după tragedie. Îmbrăcată în negru, palidă, încerca să înțeleagă ce s-a întâmplat și de ce. Ce îi spui unei mame care își pierde copilul? Uneori simți că din din dicționar lipsesc câteva pagini…

Adelina a învățat însă ceva: să nu renunțe. Știa că există posibilitatea ca să moară cu zile în spital. Deși pare greu de crezut, a luat-o de la capăt. A găsit un alt copilaș căruia medicii nu îi mai dădeau nicio șansă și care aștepta să moară în spital. L-a dus în Italia, unde a fost operat. Sper din tot sufletul să fie bine și să stea mult timp împreună. Și nu s-a oprit aici. S-a alăturat unei asociații și, alături de Alina Vasea și alte persoane, își dedică toată forța copiilor care au nevoie de ajutor.

Adelina a învățat de la Blondie să nu renunțe și acum ne învață pe toți lecția asta. Fără cuvinte, din fapte și gesturi. De la Adelina, am învățat să mă bucur în fiecare clipă de copiii mei. Asta ar trebui să facem toți: să ne bucurăm de cei dragi de lângă noi. Sună banal, dar de multe ori uităm să o facem.

PS. Sper ca Adelina să mă ierte că folosesc o fotografie cu ea și cu Blondie. Bucuria de pe chipurile lor este însă atât de greu de prins în cuvinte…

Surse foto: Facebook.com