Un fost jurnalist din Constanța, Cătălin Siclitaru, a murit la numai 41 de ani.
Se pare că s-a stins în urma unui infarct. Nu era cunoscut ca având boli cardiace.
A fost găsit de soție, fără suflare, în noaptea de joi spre vineri, 4 spre 5 iulie. Medicii de la Amblanță nu au mai putut face nimic.
Cătălin se retrăsese de câțiva ani din presă și lucra în propria firmă.
Avea doi copii.
iată cum se descria pe blocul SianImage:
„Urăsc şi iubesc oamenii în măsura în care sunt urât sau iubit.
Actualele mele preocupări nu au nimic de-a face cu ceea ce am studiat în anii de şcoală: materii umaniste, filosofie, metafizică, sisteme logice, genurile presei şi tot aşa. Dar tot e bine: în acest moment, îţi pot răspunde la oricare din întrebările „Ce este etatismul hegelian?“, „Ce înseamnă body {background-repeat: repeat-x;}“, „Cine sunt întâistătătorii punk-ului?“, „Cine omoară pe Siret?“, „Cum obţii culoarea «autumn orange» în paleta CMYK?“, „Câte măsuri de apă vin la o măsură de mălai grişat?“ sau „Câte meciuri are Ryan Giggs pentru Manchester United?“.
Cei din jurul meu spun că sunt un tip principial şi că, din păcate, principiile mele sunt prăfuite. Da, este corect. Sunt un anormal într-o lume normală doar pentru că nu mi se pare natural să vorbeşti despre cât de cutră e X sau Y dacă n-ai stat la fundul lui să vezi ce şi cum. Sunt un anormal într-o lume normală doar pentru că îmi văd de treaba mea şi nu contabilizez prostiile altora. Sunt un anormal într-o lume normală pentru că sunt un inadaptat adaptabil din toate punctele de vedere. Mai pe româneşte: reuşesc să mă implic detaşându-mă. Văd detaliile care compun ansamblul, dar nu mă pierd în ele. Iar seara pun liniştit capul pe pernă.
Sunt eclectic. Înfumurat. Milos. Egoist. Impresionabil. Fanfaron. Generos. Paranoic. Timid. Gură-spartă. Gică Contra. Acid. Bază. Sarcastic. Haios. Previzibil. Diliu. Prudent. Târşelos. Necalculat. Sunt doar un om.”
Transmitem pe această cale sincere condoleanțe familiei.
