Monoxila este exponatul lunii ianuarie la Muzeul Național al Marinei Române.
Monoxila este o ambarcațiune în formă de albie (covată), care se realiza prin scobirea unui trunchi de copac, de unde și numele grecesc al ei: mono=un, xylos=copac. Ea are origini străvechi, fiind numită și pirogă și se mai folosește și astăzi în unele părți ale lumii. Scobirea se făcea prin ardere, apoi se trecea la cioplire și șlefuire. Monoxila a fost baza pentru construirea unor ambarcațiuni mai mari, sau chiar a unor nave, prin adăugarea de scânduri pentru formarea bordajului. În țara noastră s-a folosit din cele mai vechi timpuri pe cursurile apelor curgătoare, sau chiar în navigația maritimă costieră.
„Prima mențiune scrisă a monoxilei pentru spațiul românesc este consemnată în vremea lui Alexandru Macedon, care a trecut Dunărea în anul 335 î.Hr., în campania lui împotriva geților de la nord de fluviu. Mai târziu, în Evul Mediu, apar mai multe referiri la acest tip de ambarcațiune, cu prilejul deselor conflicte din jurul fluviului, strămoșii noștri având adevărate flotile de monoxile, pe care le foloseau la pescuit, traversarea rapidă a Dunării și chiar în luptele navale. O altă referire importantă la existența unei adevărate flotile de monoxile (circa 40 de ambarcațiuni) o regăsim în cronica lui Walerand de Wawrin, din anul 1445, cu prilejul luptei anti-otomane desfășurată sub semnul Papalității pe cursul inferior al Dunării.”, spun reprezentanții muzeului.
Monoxila de la Muzeul Național al Marinei Române a fost descoperită pe valea râului Crișul ALba și datează din epoca medievală. Ea a fost folosită pentru transportul de mărfuri, în special sare. Piesa are aproximativ zece metri lungime și putea transporta până la 12 oameni, fiind un exponat extrem de rar în muzeele europene.
Muzeul Marinei Române a fost înființat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1127 din 29 mai 1969, ca instituție de profil de importanță republicană/națională – muzeu de categoria I, prin specificul său, unicat în țară, în prezent constituind rețeaua muzeală militară, împreună cu Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” și Muzeul Aviației.
Instituția îndeplinește cumulativ următoarele funcții: constituirea, conservarea și restaurarea patrimoniului muzeal; evidența, protejarea, cercetarea și dezvoltarea patrimoniului muzeal; punerea în valoare a patrimoniului muzeal în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului; promovarea trecutului navigației și a istoriei Marinei Române de la începuturi și până în contemporaneitate. Ca unitate militară, Muzeul Marinei Române este instituția specializată a Statului Major al Forțelor Navale în probleme de cultură, cercetare și documentare muzeografică și istorico-militară. Prin toate acestea, instituția păstrează memoria înaintașilor pentru generațiile viitoare, înscriindu-le efortul, strădania și reușitele în patrimoniul universal.
Sursă foto: Facebook/Muzeul Național al Marinei Române
