În topul reproșurilor pe care le aduc, în general, clasei politice este că a distrus încrederea oamenilor în ea. Când auzim de politicieni ne gândim automat la hoți, la persoane care își urmăresc propriile interese, la oportuniști. Știți ceva? De cele mai multe ori avem dreptate.
Din păcate, ce s-a distrus în ultimii 25 de ani nu se mai poate repara ușor.
Să presupunem că ar candida cel mai capabil și cel mai cinstit o pe care l-ați văzut vreodată. Sunt sigur că foarte mulți ar spune că vrea să fure și că nu e bun de nimic. Într-o societate întoarsă pe dos, ca a noastră, ar pierde, probabil.
O cititoare a acestui blog comenta așa, astăzi, un articol pe care l-am postat: ”Toți promit ceva până pun mâna pe putere! Ce facem, îi dăm jos pe actualii și îi punem pe alții mai flămânzi? Jocuri politice dictate de la Centru, acolo se fac cărțile!”
Am auzit și prieteni care spuneau că nu mai vor să vadă politicieni. Le-am spus și le spun că și monarhiile, chiar și dictaturile și, evident, democrațiile sunt bazate pe un sistem bazat pe partide. Singura care le refuză este anarhia. Ne place sau nu, avem nevoie de politicieni.
Ura și neîncrederea, dragi prieteni, ne macină pe dinăuntru și ne fac mai răi.
Vreau – și să nu mă credeți naiv, am aproape 15 ani de presă în spate – vreau să cred că există încă, între politicieni, oameni care merită încrederea noastră. Oameni care VOR și POT să schimbe în bine lumea în care trăiesc.
O vorbă românească spune că cel care s-a opărit cu ciorbă suflă și în iaurt. Aș vrea ca fiecare dintre noi să suflăm în iaurt. Să nu credem fără să cercetăm, ci să cercetăm, să întrebăm, să ascultăm și abia apoi să acceptăm sau să respingem. Avem nevoie de încredere, încredere care să fie bazată pe răspunsuri și gesturi sincere, reale și folositoare din partea celora cărora le-o acordăm.
Fără acest minim, dar esențial gest al democrației nu vom avea niciodată orașul și țara pe care le vrem.
