Ne făcuserăm zeci de planuri despre cum putem să ne cumpărăm o locuință a noastră. Ne-am gândit și să ne depunem un dosar pentru o locuință ANL. Știam însă cum merg lucrurile în primăria lui Mazăre. Multe din blocurile ANL erau ocupate de prieteni, angajați ai firmelor. Se spunea că dacă nu ești din zona de influență nu aveai nicio șansă. Am văzut cine stătea acolo. Multe din zvonuri erau adevărate. Când am terminat facultatea, eram profesor, salariul era mizerabil, părinții mei nu lucrau la ICRAL, nu aveau relații.
Soluția a fost să ne cumpărăm un apartament de pe piața liberă. Am găsit unul care are vedere la trei cimitire. L-am cumpărat relativ ieftin, pentru că priveliștea îi făcea pe mulți dintre doritori să scuipe-n sân și să renunțe.
Salariile profesorilor erau foarte mici, cum vă spuneam. Nu aveam venituri suficiente pentru un credit ipotecar. Am găsit o soluție: am împrumutat economiile părinților și am făcut, în plus, un credit de nevoi personale. Ne-a luat mult timp să dăm banii înapoi. Timp în care am muncit pe brânci. Ani de zile, am avut trei locuri de muncă. De obicei, programul începea înainte de opt dimineață și se termina spre miezul nopții. Mă angajasem deja în presă unde, de fapt, nu există program. Scriam pentru România liberă, produceam și moderam o emisiune de televiziune, colaboram la o agenție de presă, puneam pe picioare un ziar online, înființam o agenție de publicitate. Datoriile și ratele trebuie plătite.
Ne-ar fi ajutat enorm o locuință ANL, pe care să o închiriem la un preț modic și pe care, apoi, să o cumpărăm, tot la un preț preferențial. Nu s-a putut.
Nu spun că cine a obținut una avea pile și relații. Am văzut cazuri de tineri căsătoriți, cu copii, care se calificau. Am văzut însă, cum spuneam, și pe unii care parcă au ajuns acolo mai mult ajutați decât îndreptățiți.
Nu e vorba de bani în chestiunea aceasta, ci de egalitate și timp. Egalitatea de drepturi și de șanse, adică un punct de plecare comun pentru toți, și timpul pe care-l consumi pentru a face acei bani necesari pentru a-ți plăti datoriile și ratele. Când cineva „taie rândul” și își privează semenul de un lucru care, legal, i s-ar cuveni – un apartament de la ANL, de pildă – îi fură timp. Cea mai prețioasă resursă pe care o avem.
Am auzit recent tot felul de aberații. Una, care mă îngrozește, este următoarea: „Cum ne permitem să spunem că domnul X a obținut o garsonieră de la ANL, în condițiile în care a făcut atât de mult bine orașului și țării?” Ajungem să trăim, încet, dar sigur, într-un fel de „nomenclatură capitalistă”, dacă-mi este permis termenul. O lume în care niște oameni au parte de anumite beneficii pentru că știu pe cineva, au informații. O lume în care oamenii obișnuiți se uită cum privilegiile sunt împărțite unei anumite clase.
Cine te recomanda pentru Anl cand poti sa intri usor in morisca dezvoltatorilor imobiliari si bancilor? E oare corect sa acorzi drepturi speciale revolutionarilor (de parca ar fi existat asa ceva), sa pui in mijlocul orasului un ghetou de baraci cu hoti si trandavi care stau aproape gratis pe banii altora, sa acorzi pensii speciale unor parlamentari sau primari sau magistrati, doar pentru ca asa au hotarit prin vot, fara sa existe raspundere pentru actiunile lor, cativa vremelnici cocotati la butoane?
Nimic nu e drept in tarisoara asta, care se afunda pe zi ce trece in haznaua pe care o sapa o mana de gunoaie deghizate in oameni de stat.
Subscriu intru totul la ce ganditi si scrieti!
Va inteleg deasemenea mahnirea, sperand sa obtin un apartment ANL (cu Ani in urma) , avand Familie cu copii si venituri mici la vremea aceea, am ramas DEZGUSTAT de modul cui se alocau si se aloca inca apartamentele ANL.