Demisia lui Mazăre din funcția de primar, dar și plecarea sa din PSD, a prins opoziția din Constanța pe picior greșit.
Parcă nimeni nu se aștepta ca o epocă de 15 ani să se termine brusc. 15 ani în care lucrurile au mers bine pentru politicieni: au crescut împreună, afacerile au prosperat, locuri în parlament au fost și pentru PSD, și pentru PDL și PNL, ba chiar și pentru partidele mai mici. Au existat ani în care s-a făcut opoziție de fațadă, dar și ani în care actualii dușmani politici s-au pupat pe ambii obraji, în public. În particular, îmi pot închipui cum se duceau, pe rând, în fața lui Radu Mazăre, să îi pupe inelul, așa cum în filme mafioții își declarau supunerea față de naș.
Plecarea lui Mazăre a lăsat un gol mare în politica din Constanța. Cum să faci opoziție după ce 15 ani nu ai făcut opoziție?
Prima soluție pe care au găsit-o a fost să îl atace pe Decebal Făgădău. Omul a stat lângă Mazăre niște ani, corect. Nu contează că este singurul care a făcut ceva pentru oraș, trebuie linșat. A oprit grotescul carnaval din Mamaia, fără să-și consulte fostul sultan/maharajaj/rege și ce a mai fost el. Da, dar nu a salvat cultura, nu a salvat spațiile verzi. Mă întreb: ar fi fost mai bine ca în locul lui să fie Gabriel Stan, celălalt viceprimar, despre care nimeni din opoziție nu a spus nimic?
Atacurile la Făgădău, reproșurile, țipetele isterice nu sunt altceva decât fumigene făcute să ascundă faptul că mulți dintre politicienii din opoziție nu sunt altceva decât forme fără fond.
Biblia politicianului de opoziție ar trebui să fie un program bine închegat, coerent, realizat de specialiști în mai multe domenii, despre cum poate renaște Constanța. Nu am văzut până acum niciun astfel de document. Minte, unul dintre viitorii candidați mi-a prezentat, în particular, o ciornă de circa 20 de pagini, discutabilă, pe alocuri chiar îndoielnică, în multe locuri corectă – dar numai o ciornă, fără cifre și proiecte clare.
În lipsa unor astfel de proiecte, opoziția din Constanța nu poate decât să se roage în apariția unui nou Radu Mazăre în care să lovească, pe față, și cu care să facă înțelegeri diverse, în spatele cortinei. Un nou Radu Mazăre care să îi scutească de implicarea reală într-o campanie electorală pe care au uitat cum să o câștige.
