Robert Ionatan Sighiartău s-a născut în 1989, din părinți simplu, dar muncitori și cu frică de Dumnezeu.
N-o spunem noi, este chiar descrierea pe care o face în CV.
„Sunt un tânăr entuziast, care crede într-un viitor mai bun. Am crescut într-o familie cu 7 frați, cu părinți simpli, dar muncitori și cu frică de Dumnezeu. Încă de mic am fost educat de tatăl și mama mea să prețuiesc valorile creștine și munca. La noi în familie s-a pus foarte mult preț pe muncă”. (Citește AICI CV-ul său)
Robert Ionatan Sighiartău
Robert Sighiartău a termit o facultate de studii europene și făcut apoi o specializare la școala de predică „Cireșarii”, care „se implică în lucrarea cu tinerii creștini”.
„Până la începutul lui 2016 mersesem deja în 150 de orașe și comune din România, Ungaria, Austria, Serbia, Republica Moldova și Ucraina ducând Cuvântul lui Dumnezeu în case de cultură, stadioane și săli de sport”, se arată pe site-ul asociației.
Tânărul entuziast a lucrat într-un service auto, apoi a condus o reprezentanță Toyota. A fost ales parlamentar pe listele PNL.
Robert Sighiartău, copilul crescut într-o familie numeroasă, a depus un proiect la bugetul de stat prin care alocația pentru copii s-a majorat. S-a dublat, pentru cei de peste doi ani, a crescut de la 200 de lei la 300 de lei, pentru copiii până în doi ani. O măsură socială inițiată de un liberal. PNL-iștii constănțeni nu au pierdut ocazia să se laude cu ea. Citeam că deputatul R. Boroianu a depus el însuși acest proiect, de parcă reușita la vot depindea de persoana care duce dosarul la registratură.
Să ne-nțelegem: alocația pentru copii de 84 de lei este o mizerie, cum o mizerie este și cea de 150 lei. Este evident că nu poți crește un copil cu 84 de lei, cum este la fel de evident că majoritatea părinților care se gândesc să facă un copil nu se gândesc, înainte de a procrea, cât e alocația. Dacă s-ar gândi la asta, nimeni n-ar mai face copii. Este la fel de evident că, în comunitățile sărace, 200 sau 300 de lei contează. Contează mult. Aș vrea să fiu sigur că, în aceste comunități, banii ajung la copii. Știm însă că nu în toate cazurile se întâmplă așa și că de multe ori alocația se transformă în profit pentru patronul birtului din sat. Să nu ne-ascundem după deget, așa este.
De ce 150 de lei? Ați văzut un calcul prin care s-a ajuns la această sumă? De ce 300? Acoperă 300 de lei cheltuielile lunare ale unui copil de până în doi ani? De ce nu 500 sau 1.000 de lei? Nu știm de ce, iar acest fapt nu poate să nu te ducă la concluzia că poate avem de-a face cu o măsură populistă și prea puțin gândită. Ca să fie siguri că banii nu ajung la birt, s-ar fi putut gândi o soluție prin care aceștia să poată fi folosiți numai pentru achiziționarea de produse de copii. Bonuri valorice, de pildă, sau orice altceva.
Bugetele de țară sunt, în general, o simfonie a dăruirii, care nu este bazată pe fundamente economice (și nici măcar calcule sociale). O simfonie acompaniată de corul beneficiarilor cu celebrul „Să fie primit!” sau „Mai bine să iei, decât să dai”. Păi cine vrea să plătească impozite și taxe mai mari? Aproape nimeni. E mai bine să primești.
Și PSD, și PNL se întrec nu numai în promisiuni, ci și în propuneri cu iz social. Vă mai amintiți propunerea aceluiași R. Boroianu, din campania electorală, de a oferi apă gratuit pentru toți românii? Detalii AICI. Și acum, pe pagina sa de Facebook este un link către o petiție care cere înjumătățirea prețului apei. În București și Pitești, deși costă mult, de multe ori apa nu poate fi băută. Vă dați seama ce calitate ar fi avut dacă ar fi fost gratuită? Politică de tip sud-american. În Venezuela, benzina a fost subvenționată, prețul ridicol de mic, era mai ieftină decât apa. Acum, Venezuela e o țară fără economie. Nu spun că s-ar fi întâmplat așa și la noi, dar cred că învățăm cu toții, de mici copii, că nimic nu e gratis pe lumea asta.
Să dai legi prin care să crești salariile și ajutoarele peste noapte sau prin care să acorzi scutiri de taxe și impozite poate face oricine.
Culmea este că liberalii i-au atacat pe social-democrați când aceștia au mărit pensiile. Acum spun că ei, liberalii, au grijă de copii. Dar ce e rău, domnilor liberali, în a avea grijă de bătrâni? E ceva rău în a majora salariile bugetarilor, salarii care de multe ori nu îți asigurau o existență decentă? E rău că s-a majorat salariul minim, astfel încât să nu mai existe categoria aceea de pseudo-sclavi? Întrebările sunt retorice. PSD a avut însă grijă să sară calul. Să tripleze salarii, fără niciun fundament economic, să deschidă larg ușa pensiilor speciale, să aloce sume imense pentru partide, etc.
Dacă aș avea de ales între bani pentru copii și bani pentru politicieni, aș alege de fiecare dată să bani pentru copii.
N-am să discut dacă îi ajută pe liberali, din punct de vedere politic, această majorarea a alocațiilor. Ar fi meschin să credem că au propus-o pentru a câștiga electoral. (Sincer însă, nu cred că vor câștiga electoral de pe urma acestei mișcări)
Aș fi vrut să văd de la PNL-iști și alte succese, pe lângă majorarea alocațiilor. De exemplu, bani pentru investiții în spitale și în autostrăzi, în educație și în cultură. Aș fi vrut să văd, prin buget și prin luptă la baionetă în parlament, corectate măsurile exagerate ale PSD. Aș fi vrut să îi văd pe parlamentarii liberali că REFUZĂ să primească majorările indemnizațiilor, adoptate de Guvernul PSD, pentru că fiecare parlamentar știa cât este indemnizația când a fost ales și, implicit, a fost de acord că va primi acea sumă timp de 4 ani. Dacă nu voia să lase bani la casierie, să îi ia și să îi doneze unui spital, unei școli, unor elevi. Aș fi vrut să văd că primarii PNL refuză majorarea imensă a salariilor, în acest mandat, pentru că și ei știau, în momentul în care au candidat, ce salariu vor avea. N-am văzut pe nimeni în situația aceasta, au tăcut și au primit banii oferiți de PSD. Repet: știau de la bun început la ce se înhamă. Dacă banii pentru parlamentari și primari erau prea puțini, se puteau majora începând cu viitorul mandat
PNL are oameni de valoarea în partid, cum oameni valoroși sunt în toate partidele (valabilă și reciproca). Bogdan Huțucă este – ca să dăm un exemplu local – un foarte bun specialist în finanțe. Cu toate că sunt în opoziție și, din opoziție, acțiunile și, mai ales, reușitele politice sunt mai greu de dus la îndeplinire, majorarea alocațiilor arată că se poate. Mi-aș dori de la acești specialiști din PNL mai mult decât măsuri socialiste. De la PSD nu am prea multe așteptări.
Populismul, îmi spunea un prieten, este mai rău decât corupția. Nu am înțeles la început, dar tind să-i dau dreptate.
