 |
| Paetus și Arria – sculptură expusă în muzeul Louvre (sursa: wikipedia.com) |
În anul 42, Caecinia Paetus, un cetățean al Romei, era condamnat la moarte de către împăratul Claudius. Conspirase pentru înlăturarea acestuia de la putere.
Sentința îi dădea dreptul să se sinucidă și să nu lase la mâna călăilor săi modul în care moare.
A ales să se sinucidă. Când a venit momentul, a luat un pumnal în mână, dar a ezitat. Avea aproape 40 de ani, o fiică și o soție. Aceasta din urmă, Arria, se afla alături de el în ultimele momente. A văzut că ezită. I-a luat pumnalul din mâini, și l-a înfipt în propriul piept și i-a spus, cu ultima suflare: ”Paetus, nu doare” (”Non dolet, Paetus”). Bărbatul i-a urmat exemplul.
Curajul și vorbele ei au rezistat 2.000 de ani.
La noi, românii, urmașii latinilor, bărbații politici nu au curaj să se sinucidă politic: să semneze o hârtie. Nu spun că Ponta sau alții în poziția sa ar trebui să o facă, spun însă atât: nu doare.
