În România există doi delfini și patru dresori de delfini – o muncă grea, prost plătită, dar fascinantă.
Ni-Ni și Chen- Chen, cei doi delfini de la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, sunt fără îndoială vedetele spectacolelor. Zilnic, sute de copii și adulți le aplaudă. În spatele giumbușlucurilor pe care le realizează se ascund orele de muncă ale dresorilor. O meserie care în România nu se învață, ci se fură, foarte prost plătită, dar care îți intră în sânge și de care devii dependent: dragostea pentru delfini învinge orice obstacol.
20 de ani de experiență
Dorina Coman este cea mai experimentată dresoare de delfini din România. Are 20 de ani de experiență. A lucrat cu regretatul Mark, delfinul capturat din Marea Neagră, și apoi cu cei trei delfini aduși din China (din care au rămas numai cele două femele, după ce Pei-Pei a murit). Există o distincție între a dresa un delfin și a-l antrena. Dorina Coman îi antrenează, încearcă (și reușește) să îi învețe noi comportamente. Ea îi învață și pe dresorii noi ce știu ei, dresorii, dar și ce știu delfini. ”Tinerii trebuie să înțeleagă că delfini sunt vedetele, nu ei”, spune ea. Un dresor bun cunoaște delfinii. Sunt ca noi, ca oamenii: au diverse stări, se supără, sunt fericiți. Există o legătură atât de puternică încât dacă este adus un dresor nou delfinul îl poate refuza și poate intra într-un fel de grevă: nu mai mânâncă, nu mai muncește. Există însă și reversul medaliei: când știe că este bolnav, vine la mal și ascultă de antrenor. Stă cuminte pentru ca o sondă să îi fie introdusă în stomac, dacă este cazul, sau își ridică singur coada, pentru a i se recolta sânge.
”Unii învață mai repede, alții mai încet”
Florin Alexandru Mazilu lucrează la Delfinariu de 5 ani. Și el ne spune că a fi dresor nu înseamnă nu mai să apari în spectacol. ”O zi obișnuită începe dimineață la ora 8.00. Pregătim peștele cu mare grijă, suntem atenți să nu fie rupt, să nu aibă ochii scoși, să nu fie julit. După aceea se intră la controlul medical. Aici se fac o grămadă de comportamente prin care noi ajutăm delfinul atunci când este bolnav. Se poate recolta sânge foarte ușor, se poate hidrata delfinul, cu ajutorul unui tub pe care îl avem aici, pe care îl introducem până în stomacul delfinului, se fac controale la ochi, punem picături sau gel, dacă este cazul, după care li se dă o pauză”, punctează Florin Alexandru Mazilu. Acesta spune că învățarea comportamentelor noi diferă în funcție de delfin, antrenor și de numărul respectiv.
”Și delfinii sunt ca și noi. Unii învață mai repede, alții mai încet. Sunt comportamente care se pot crea în 2-3 săptămâni, dar și în 2-3 luni”, spune el. În acest moment, încearcă să le învețe pe Ni-Ni și Chen-Chen să prindă o minge aruncată ca o pasă într-un meci de fotbal american. Merge destul de greu, lecțiile au început de peste o lună. ”Fetele sunt foarte ascultătoare. Important este să fie sănătoase”, spune el.
Citiți mai mult în Romania libera.
