Prânz la un restaurant Michelin din Europa, mai ieftin decât o pizza în România

În anul 1900, a început să fie publicat ghidul Michelin, pentru a crește cererea pentru mașini și anvelope. Pe atunci, în Franța existau numai circa 3.000 de mașini.

Ghidul a crescut, iar din 1926 acordă stele celor mai bune restaurante din lume. Mulți spun că Michelin este singurul ghid care contează.

Nu e deloc simplu să intri în acest ghid. „Fiecare restaurant care intră în ghid este vizitat și evaluat de cel puțin șase ori în decursul unui an de către diferiți inspectori. ”, scrie Peter Mayle în cartea „Lecții de franceză”. Evident, totul este anonim. Se verifică inclusiv dacă ospătarii au unghiile tăiate corect.  Evident, sunt verificate și aspecte culinare: dacă, de pildă, bucătarul nu apelează la „scurtături” pentru a obține consistența și aspectul unor anumitor sosuri. Verifică și dacă produsul este la fel de-a lungul timpului. Gustul trebuie să fie același.

În România nu există niciun restaurant Michelin. Condițiile sunt prea greu de împlinit și, probabil, nici nu există o cerere foarte mare.

Am vizitat recent Cracovia, în sudul Poloniei, un oraș de circa 800.000 de locuitori. Aproape un milion, ne-a spus un ghid, luând în calcul cetățenii ucraineni și studenții fără mutație.

Cracovia are 18 restaurante Michelin. Ne-a fost recomandat unul dintre ele, despre care ni s-a spus că are atât mâncare excelentă, cât și „prețuri care nu iau pielea de pe tine”.

Am ales Zazie Bistro, din cartierul evreiesc, un restaurant cu specific franțuzesc.

Eram pregătiți pentru prețuri mult mai mari decât în Constanța, București sau vestul României. Pe litoralul românesc există restaurante în care plătești 59 de lei pentru o pizza, de pildă.

Am deschis site-ul restaurantului, pentru a face o rezervare, și am studiat meniul. Am crezut că este o greșeală. Un prânz la acest restaurant Michelin, compus din trei feluri, costă 49 de zolți. (Imagine aici.) Un zlot înseamnă 1,1 lei. Așadar, un meniu complet costă 54 de lei. Ni s-a părut, sincer, o greșeală, mai ales că puteai alege între trei feluri de antreu, trei de fel principal și un desert sau cafea.

Am făcut rezervarea și, când am ajuns, am întrebat dacă prețul era corect. Era corect. Într-un restaurant Michelin dintr-un oraș absolut magnific, un prânz costă 54 de lei. Cu o precizare. „Dacă rezervați masa după ora 16.00, este obligatoriu să plătiți un bacșiș de 10%.”, ni s-a spus la telefon. L-am fi lăsat oricum.

Recomandare: 3 lei felia de pâine, 14 lei paharul de bere la un eveniment organizat și plătit de Primăria Constanța

Mai jos aveți și imagini cu meniul ales de unul dintre noi. La antreu, somon marinat în ponzu, care este un sos pe bază de citrice folosit în mod obișnuit în bucătăria japoneză. Porția mai conținea ceapă roșie, fenicul și pâine prăjită cu ierburi. Puteai alege și alte feluri: cicoare cu pastă de brânză de capră, cu ulei iute de măsline, ceapă prăjită și carne de vită.

La felul principal, puteți alege între o mâncare pe bază de sparanghel, una pe bază de pește sau pui la rotisor cu ulei balsamic.

La desert, fie o prăjitură cu sirop de proseco, chefir, mentă și ciocolată albă, fie cremă de zahăr ars cu căpșuni caramelizat și zahăr brun, fie un pahar de vin, cidru, ceai sau cafea.

Dacă ajungeți, puteți încerca și obrăjorii de vită cu vin, fructe de pădure și piure de unt. Costă 65 de lei.

Un prânz pentru opt persoane a costa 770 de lei, cu bacșiș inclus.

Este de remarcat și faptul că în Polonia salariile sunt mult mai mari decât în România. În Cracovia, de pildă, potrivit site-ului specializat numbeo.com, salariul mediu net pe lună este de 6.653 de lei. În Constanța, potrivit Institutului Național de Statistică, este de numai 3.640 de lei.

Concluzia: după un prânz acolo, mi se pare că în Constanța, pe litoral și în alte orașe suntem pur și simplu jecmăniți.