Preotul care i-a fost ucenic lui Arsenie Papacioc, „patriarhul oamenilor simpli”, conduce un Jaguar de lux

Există unii preoți din Constanța (nu mulți) care conduc adevărați bolizi, mașini pe care oamenii cu venituri normale nu și le permit nici dacă muncesc o viață. Una dintre aceste mașini la bordul căreia se urcă un slujitor al Domnului este un Jaguar F-Pace, al cărei preț de catalog pornește de la 55.000 de euro, dar ajunge și aproape de 100.000 de euro, în funcție de opțiuni.

Mașina despre care vorbim nu este cel mai ieftin model, lucru trădat, la o primă privire, de jantele speciale și de tapițerie interioară de calitate. La volanul ei l-am văzut, luni după-amiază, într-un cartier mărginaș din municipiul Constanța, pe unul dintre cei mai apreciați preoți din oraș, Marius Moșteanu, de la Biserica Sf. Nicolae Vechi, preot despre care se spune – nu ca despre mulți – că ar avea har.

Pentru a afla cum ajunge un preot la volanul unei astfel de mașini, am stat de vorbă chiar cu părintele Moșteanu, care a fost amabil și ne-a explicat.

„Eu am 28 de perechi de fini. Mașina este cadou de la unul dintre ei, se poate verifica. Mașina îmi depășește oricum veniturile. Nu am putut să îl întristez, să îi spun că eu merg cu Logan sau cu Audi pe care îl aveam. Am acceptat ca atare, consider că așa sunt în ochii finilor, mai sus. Nu e nicio problemă. Nu e proprietatea mea, dar o folosesc. O am de trei săptămâni”, ne-a spus părintele.

Acesta ne-a spus că, în acest răstimp, în fiecare săptămână a avut cazuri în care șoferi care mergeau pe drumuri cu prioritate l-au lăsat să treacă.

„Imaginea mea în ochii enoriașilor nădăjduiesc să fie ca aceea asupra unui om care e iubit de Dumnezeu, dar și de oameni în același timp”, a mai adăugat părintele.

Despre părintele Marius Moșteanu, ziarul Adevărul scria,în 2012, un text intitulat intitulat: „Marius Moşteanu, ucenicul lui Arsenie Papacioc”.

„Despre Arsenie Papacioc, părintele Marius vorbeşte cu solemnitate, cu bucurie, iar uneori cu lacrimi în ochi. Pe marele duhovnic l-a cunoscut demult, când el era doar un copil, iar părintele Arsenie – un duhovnic căutat şi respectat, care salva sufletele oamenilor în acele vremuri de rătăcire, când oamenii mergeau pe furiş la biserică. „Părinţii mei erau învăţători, iar în 1976 ne-am mutat de la Lanurile la Cumpăna. Obişnuiam să mergem la Techirghiol, la părintele. Tatăl meu trebuia să se ferească de ochii Securităţii şi de aceea era comod să mergem acolo. Părintele ne cunoştea foarte bine. Tatei îi spunea «profesorul Stan», ceea ce pe el, învăţător fiind, îl măgulea. Atunci l-am cunoscut. Mi-au rămas în minte acei ochi pătrunzători. Ţin minte că mi-a spus aşa, mie, unui copil de doar 11 ani: «Tată, să nu te miri de Dumnezeu când este mare, acolo unde este El. Să te miri când e mic şi vine la tine, că Dumnezeu nu e mic, e tot mare!»”, povesteşte părintele cu emoţia retrăirii acelor clipe.

A copilărit cu poveţele duhovnicului Arsenie Papacioc. Şi poate că însuşi părintele i-a insuflat dorinţa de a deveni preot, de a fi el însuşi doctor de suflete. Spune că nu a existat vreun moment decisiv în viaţa sa care să-l apropie de Taina Preoţiei. Asta şi-a dorit dintotdeauna, încă de când era doar un ţânc. Şi pentru toată familia părintelui Moşteanu, imaginea duhovnicului Arsenie Papacioc este ca o icoană rămasă în suflet.”, scrie Adevărul.

C. Hagi