Primarul Vergil Chițac – marile speranțe, primele dezamăgiri

În campania electorală, Partidul Național Liberal promova un clip cu realizările primarului din Oradea. În el apărea prima măsură luată de domnul Bolojan odată ce a ajuns primar: a desființat barierele de la parcarea primăriei.

Observase că oamenii care veneau la sediul instituției să plătească taxe, de pildă, sau cu alte probleme, nu aveau unde parca, pentru că toate locurile erau ocupate de funcționari. O situație demnă de un stat comunist, în care anumite categorii au privilegii pentru că fac parte din acea categorie. Această oligarhie de tip nou a fost desființată imediat de domnul Bolojan. Acum, toată lumea poate parca, contra cost, în aceleași condiții.

Primarul din Oradea nu a făcut un gest populist. A făcut schimbarea imediat ce a ajuns în funcție și e în vigoare și azi. Alții, de prin Constanța, promiteau că vor desființa ușile de la birou. Au făcut-o, cu surle și trâmbițe, dar le-au pus înapoi, pe șest, după câteva zile.

Actualul primar din Constanța a făcut, înainte de alegeri, un tur al primăriilor liberale care sunt privite ca model de mulți dintre români. A ajuns și în Oradea, și în Clujul domnului Emil Boc. Primarul din Oradea a făcut chiar și un clip în care-și arăta susținerea.

De multe ori, viața ne-a demonstrat că nu este deloc productiv să încercăm să reinventăm roata. Ba chiar se poate spune că e mai eficient ca, atunci când vrem să facem o roată, să o facem rotundă, dacă s-a demonstrat că se învârte.

M-aș fi așteptat ca una din primele măsurile ale primarului Constanței, domnul Vergil Chițac, să fie aceasta: de eliminare a barierelor. Personal, am cerut acest lucru, în scris, de cel puțin doi ani. Ajung rar la primărie, dar când ajung, nu numai că nu găsesc niciun loc de parcare, dar sunt izgonit de lângă bariera care păzește locurile funcționarilor ca leproșii care n-au voie să se apropie de lumea bună, să nu împrăștie plaga sărăciei și a morții.

Din păcate, barierele au rămas. Nu întrebați de ce, ar fi retoric.

Apropo, acum vreo 8 – 9 ani, l-am întrebat pe Radu Mazăre de ce nu construiește parcări lângă primărie. Mi-a spus că erau destule locuri de parcare. Și el avea acces, desigur, după barieră.

E o chestiune aparent minoră aceasta, dar, repet, este prima măsură luată de domnul Bolojan, prefață a unui mandat care s-a dovedit a fi excelent.

Constănțenii și-au pus speranțe mari în primarul Vergil Chițac și în echipa sa. După 20 ani de PSD, au nevoie de un suflu nou, au nevoie de puțină administrație a la Cluj, dar, mai ales, au nevoie de rezultate care să vină cu viteza luminii. Cu cât mai mari speranțele, cu atât mai mare presiunea pe aleși, cu atât mai mari dezamăgirile.

Am urmărit cu atenție ce s-a întâmplat în administrația locală de la preluarea acesteia de Vergil Chițac. N-am avut parte nici de gesturile primarilor de succes PNL, nici de vreo decizie care să ne facă înconjurul țării. De exemplu, nu a dat afară, ca alți șefi de administrație, pe funcționarii care taie frunză la câini, dar sunt plătiți de parcă ar transporta cocaină peste ocean.

Am avut însă câteva măsuri care m-au făcut să mă uit în calendar, să văd dacă nu suntem din nou în epoca PSD. Cristinel Dragomir, fost lider PSD, adus în conducerea primăriei. Horia Constantinescu, fost lider PSD, adus în conducerea primăriei. Felicia Ovanesian, fost avocat al firmei Oil Depol, deținută de soțul directorului executiv al Primăriei, Ani Merlă, consilier onorific al primarului (și exemplele pot continua).

M-am uitat în calendar. Eram în 2020, an în care Primăria Constanța este condusă de PNL, totuși.

Am mai văzut o campanie de curățenie, copie la indigo după campaniile inițiate de Decebal Făgădău. Am văzut cum primarul propune subvenționarea gigacaloriei și plata de către populația a numai 250 de lei și cum consilierii PNL votează acest lucru, pe care anul trecut îl respinseseră, pentru că fusese propus de PSD.

Mai nou, văd o lipsă de interes din partea Primăriei Constanța de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească și de a rezolva problema spațiilor de școlarizare din cadrul unităților de învățământ din oraș.

A mai făcut ceva: a declarat că nu va mai fi capturat niciun câine din oraș, pentru că unele ONG-uri sunt nemulțumite. Adăpostul este plin, primarul nu vrea să aplice legea care permite eutanasierea, declarată constituțională, după ce legea a fot atacată tot de unele ONG-uri. Prin urmare soluția este ca toate aceste animale, periculoase sau nu, să fie lăsate pe străzi. Cine va răspunde dacă un copil va fi mușcat de un câine fără stăpân? Îmi aduc minte și acum de o copilă de șase, ani, Valentina Țigănuș, fie-i țărâna ușoară, care a fost sfâșiată de câini. Părinții i-au recunoscut cu greu cadavrul, pentru că îi mâncaseră o bună parte din față. Nu vrea nimeni eutanasierea câinilor fără stăpân, dar să-i lași pe străzi, mai ales iarna, e un pericol pentru copii și nu numai. (Pentru moartea Valentinei nu a răspuns nimeni, niciodată. Procurorii au dat soluție neînceperii urmăririi penale.)

Și a mai bifat un lucru primarul Chițac și Asociația Constanța Altfel. A anulat regulamentul de parcări. E drept, instanța a decis că avea probleme. Remarcați, vă rog: legea care permite eutanasierea câinilor nu e bună, decizia aceasta a instanței e bună. Mergeți pe Tomis să vedeți dacă mai găsiți vreun loc liber. Știu, primarul este de acord cu plata parcării, dar haideți să vedem repede-repede noul regulament. Până atunci, l-am auzit declarând că cei care plăteau parcarea prin SMS erau păcăliți. Eu am plătit-o și aș vrea să plătesc și de acum înainte. Vreți să puneți automate de plată, să angajați taxatori? Adică soluții mai scumpe, că poate aveți mașini și bani de combustibil, dar nu aveți telefon sau bani de cartelă? Angajați, dar rezolvați parcare. A, și poate rezolvați și problema cea mai gravă: aceea a parcărilor rezidențiale. Făgădău reușise ceva: în timpul zilei, putea parca oricine. Au vociferat unii, dar nimeni nu a renunțat la locul de parcare, plătit cu circa 54 de bani pe zi (nu e greșeală). Nimeni. Era una dintre soluțiile eficiente. Să vedem ce va inventa noua conducere. Din păcate, nu cred că e o prioritate, pentru că nu mulți din cei care decid aceste lucruri, în noua echipă, au această problemă.

De văzut am văzut destule. Știți ce n-am văzut însă? Nimic să mă facă să aplaud acțiunile. Nimic să mă facă să cred că orașul acesta va înflori, așa cum merită. Nimic să mă facă să cred în marile speranțe.

Poate sunt eu mai pesimist.