Deputatul independent Alexandru Kocsis (plecat din PNL) atrage atenţia că demersul premierului Ciucă de a cere Comisiei de Etică a Universităţii Naţionale de Apărare să-i analizeze lucrarea de doctorat s-ar putea să nu fie atât de curat precum pare. Mai exact, Kocsis atrage atenţia că Universitatea Naţională de Apărare este condusă de un om care a fost şef de cabinet al lui Ciucă şi care îi datorează acestuia înaintarea în grad. Jurnalista Emilia Șercan spune că singura instituție care emite verdicte de menținere sau de retragere a titlului de doctor este CNATDCU, însă CNATDCU nu se poate autosesiza, trebuie sesizat.
„Personal, consider că este în afara eticii şi a bunului simţ să ceri o analiză ‘imparţială’ unei instituţii conduse de un om care a fost subalternul tău şi îţi datorează toată ascensiunea în carieră.”
Redăm postarea deputatului:
Nicolae Ciucă s-a apărat şi a cerut Comisiei de Etică a Universităţii Naţionale de Apărare să-i analizeze lucrarea. Pare că a procedat bine, dar nu e chiar aşa şi vă explic de ce.
Rectorul Universităţii Naţionale de Apărare este Dorin Corneliu Pleşcan. Omul acesta a fost, între ianuarie 2015 şi iunie 2016, şeful de cabinet al generalului Nicolae Ciucă, pe atunci, şef al Statului Major General.
Primul lucru pe care l-a făcut Nicolae Ciucă când a ajuns ministru al Apărării a fost să îi propună preşedintelui Iohannis înaintarea la gradul de general de brigadă (cu o stea) a colonelului Pleşcan.
Numirea ca şi comandant/rector al UNAP s-a făcut la câteva ore după ce a fost înaintat în gradul de general de către preşedintele Iohannis.
Ca să înţelegem, pe data de 4 noiembrie 2019, Nicolae Ciucă a depus jurământul de ministru al apărării. Tot în noiembrie, dar pe 28, Corneliu Pleşcan este înaintat la gradul de general şi pe 29 preia oficial comanda UNAP. Coincidenţă, nu?
Gândiţi-vă că domnul Pleşcan a fost numit comandant în noiembrie 2019, deşi omul se pare că nu ar fi predat niciodată, nu este cadru universitar şi nu are o diplomă de doctor.
O prevedere discutabilă din Legea educaţiei a fost interpretată de Ministerul Educaţiei exact în sensul dorit de Ministerul Apărării, fix pentru a face posibilă această numire.
Este singurul caz de Universitate din România în care rectorul nu posedă titlul de doctor.
Personal, consider că este în afara eticii şi a bunului simţ să ceri o analiză ‘imparţială’ unei instituţii conduse de un om care a fost subalternul tău şi îţi datorează toată ascensiunea în carieră.
Gândiţi-vă că în momentul în care a ajuns comandant, Corneliu Pleşcan şi-a pus oamenii în toate comisiile şi funcţiile cheie. Membrii Comisiei de etică sunt propuşi de Consiliul de Administraţie, avizaţi de Senat şi aprobaţi de rector. Cu alte cuvinte ultimul cuvânt îi aparţine lui Corneliu Pleşcan.
Pe scurt, domnul Pleşcan conduce Consiliul de Administraţie care îi propune pe membrii Comisiei de Etică şi tot el îi aprobă, în calitate de comandant/rector.
CNATDCU (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare) este, de fapt, singurul for care poate verifica cu adevărat suspiciunile de plagiat şi poate dispune retragerea titlului de doctor.
Dacă premierul Ciucă doreşte cu adevărat să înlăture orice urmă de îndoială şi nu are motive să se teamă, ar trebui să ceară direct CNADTCU să verifice lucrarea şi să se pronunţe asupra suspiciunilor de plagiat.
Faptul că o suspiciune de furt intelectual va fi menţinută în atenţia publicului fără un verdict clar, nu va afecta doar încrederea în instituţia primului ministru, ci şi încrederea în Armata română.”
Jurnalista Emilia Șercan, cea care a publicat informații potrivit cărora premierul Nicolae Ciucă a plagiat în lucrarea de doctorat pe care a susținut-o în 2003 la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP), spune că decizia prim-ministrului de a solicita analizarea lucrării de către Comisia de Etică a UNAP este „praf în ochi”. Potrivit ziaristei, singura instituție care emite verdicte de menținere sau de retragere a titlului de doctor este CNATDCU, însă CNATDCU nu se poate autosesiza, trebuie sesizat. „Dacă voia să soluționeze în mod real chestiunea plagiatului și nu doar să lase senzația că acționează corect, premierul Ciucă ar fi trebuit să sesizeze direct CNATDCU”, arată Șercan.
Într-o postare, miercuri, pe pagina sa de Facebook, Emilia Șercan punctează „câteva lucruri despre reacția publică de ieri a premierului Ciucă”. Redăm integral postarea Emiliei Șercan:
„Cum televiziunile de știri din România fie nu au abordat subiectul plagiatului premierului Nicolae Ciucă, fie au dat doar reacția acestuia la ceva ce nu au prezentat anterior că s-a întâmplat, am decis să răspund la toate solicitările colegilor de breaslă care mi-au cerut interviuri sau declarații. Așa că abia acum ajung să zic și eu câteva lucruri despre reacția publică de ieri a premierului Ciucă.
– Solicitarea analizării tezei pe care a trimis-o ieri la UNAP sună bine pentru publicul care nu știe prevederile legislației referitoare la doctorate. Mai simplu spus, e praf în ochi. Comisia de etică a UNAP poate legal emite doar un punct de vedere, care are valoare juridică zero. Comisia de etică a UNAP nu poate lua decizia de menținere sau retragere a unui titlul de doctor.
– Singura instituție care emite verdicte de menținere sau de retragere a titlului de doctor este CNATDCU, însă CNATDCU nu se poate autosesiza, trebuie sesizat. Dacă voia să soluționeze în mod real chestiunea plagiatului și nu doar să lase senzația că acționează corect, premierul Ciucă ar fi trebuit să sesizeze direct CNATDCU.
– Spune premierul Nicolae Ciucă că „alegerea tematicii tezei de doctorat s-a bazat predominant pe experiența personală acumulată în misiunile internaționale”, dar și că „experiența acumulată în misiunile reale și exercițiile la care am participat” au contat la „contribuția originală” a tezei de doctorat. Din ce spune domnul Ciucă, noi ar trebui să înțelegem că teza s-a bazat pe o cercetare empirică, adică pe observații și experimentarea unor situații. Ei bine, astfel de elemente de cercetare empirică nu există în teză.
– Mai spune premierul Ciucă faptul că acuzația că „unele referiri din notele de subsol nu apar și în lista bibliografică” arată faptul că „lucrarea a fost elaborată onest, fiind menționată cel puțin într-un loc sursa bibliografică”. Aceasta a fost și apărarea lui Victor Ponta, celălalt premier acuzat de plagiat în 2012 și, evident, este greșită. Acele referiri din notele de subsol care nu apar în Bibliografie sunt plagiate la rândul lor.
– Premierul Ciucă susține că „acuzațiile publice nu se pot susține științific în niciun fel, fapt ce poate fi dovedit și de raportul oricărei metodologii de depistare a similitudinii”. Aici strecoară foarte drăguț ideea că cere ca teza să-i fie analizată cu un soft de analiză a similitudinilor, atât de tare și insistent dorit de apărătorul nr. 1 al plagiatorilor, ministrul Educației Sorin Cîmpeanu. Perfect, teza lui Nicolae Ciucă să fie analizată cu softul, dar anterior să fie digitalizate și sursele pe care le-am indicat ca plagiate, ca teza să poată fi comparate cu acestea.
– Un alt argument folosit și de Victor Ponta, și de Nicolae Ciucă e că teza de doctorat a fost realizată „conform cerințelor legale existente la acea vreme”. Haide să vedem ce zicea legea în 2003.
– Potrivit art. 22 din Hotărârea de Guvern nr. 37/1999 privind organizarea și desfășurarea doctoratului, în vigoare în anul 2003, prevede că „teza de doctorat trebuie să conțină elemente de originalitate specifice domeniului abordat, precum și modalități de validare științifică a acestora”.
– Condiția originalității era prevăzută și de art. 28, alin. (2), care spune că la susținerea publică a tezei „Dezbaterea se axează pe elementele de originalitate ale tezei de doctorat și pe recunoașterea valorică a rezultatelor obținute”.
