În Dobrogea bate vântul la fel de bine ca în nordul Europei, spune, odată, un om de afaceri care a investit în eoliene, în județul Constanța. S-a investit mult pe pământ, zonele libere sunt puține, așa că interesul investitorilor din toată lumea se mută în Marea Neagră, deși costul instalării turbinelor offshore este de patru ori mai mare decât al celor pe uscat. Investitorii deja bat la ușă: o companie și-a manifestat interesul de a construi un proiect uriaș de 3.000 de MW, unde va investi 12 miliarde de euro, scrie Hotnews.
În 2010, un studiu al Erste Group indica Dobrogea ca fiind regiunea cu cel mai bun potențial eolian din sud-estul Europei, iar publicația Le Monde numea litoralul românesc un El Dorado pentru energia eoliană.
Între timp, în România au fost construite parcuri eoliene cu o capacitate de peste 3.000 de MW, iar Transelectrica spune că, în momentul de față, nu se mai poate integra nicio capacitate în Dobrogea și Banat, în special din cauza rețelei limitate.
Avem planuri în rețea care cresc capacitatea pe Dobrogea cu 4.000 de MW și pe Banat cu 1.000 de MW. În aceste zone în momentul de față nu se mai poate integra nimic, a arătat Bogdan Toncescu, membru în directoratul Transelectrica, săptămâna trecută, la conferința ZF Energy.
El a arătat că Marea Neagră este „noua Dobroge” pentru investitorii în parcuri eoliene.
„Va deveni odată ce vor începe să se instaleze capacități eoliene offshore. Se vorbește în momentul de față de cel puțin 3.000 de MW”, spune Toncescu.
Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, potențialul eolian offshore al României este de 76 GW (76.000 de MW). 22 GW sub formă de turbine fixe şi 54 GW sub formă de turbine plutitoare).
Ce oportunități și provocări găsesc investitorii în Marea Neagră
„Se vorbește de un potențial de peste 70 GW. Cu siguranță vântul pe partea românească a Mării Negre bate cu un potențial de peste 70 GW, însă nu putem instala turbine eoliene peste tot”, spune Oana Ijdelea, managing partner Ijdelea și Asociații, companie de avocatură și consultanță care participă la realizarea unui proiect de 3.000 de MW în Marea Neagră.
„Trebuie să vedem care sunt zonele unde în mod real se pot instala turbine. Avem o suprafață mare de arii protejate, mai ales suprafața din apropierea țărmului care e în cea mai mare parte sit Natura 2000. La fel, fundul mării este în mare parte sit arheologic. În plus, avem cu interdicții de natură militară, precum și zone turistice și pentru pescuit. Probabil adevăratul pontențial este de 10.000 de MW, însemnând atât turbine plutitoare, cât și cu fundație”, a completat ea.
Investiția necesară pentru 1.000 MW de offshore wind în Marea Neagră este de 4 miliarde de euro, de patru ori mai mult decât pentru turbinele pe uscat.
Dacă în acest moment am avea toată legislația necesară acestor proiecte, probabil că în cinci ani vom vedea primele turbine eoliene în Marea Neagră, mai spune Ijdelea.
„Noi lucrăm deja la ceea ce are potențialul de a fi primul proiect de vânt offshore din România, cu o capacitate de 3.000 de MW. Este vorba despre un singur investitor care are planificată realizarea acestei capacități. La prețurile pieței de astăzi, este vorba de o investiție de 12 miliarde de euro”.
Legislația offshore wind, abia anul viitor
Autoritățile din România au avut mai multe tentative de a crea o legislație pentru sectorul eolian offshore, prin proiecte de lege în diverse stadii prin Parlament.
Ministerul Energiei a inițiat și el un proiect de lege, care în acest moment se află pe lanțul interministerial de avizare, urmând să fie aprobat în Guvern și, ulterior, dezbătut și votat în Parlament.
La începutul lunii octombrie, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, spunea că proiectul va fi aprobat „săptămâna viitoare” în Guvern, însă au trecut două luni de atunci fără ca acest lucru să se întâmple.
Mai bine reformulati titlul ca o investitie de 12 miliarde de euro e blocata in lipsa legislatiei care sa permita amplasarea de turbine eoliene in largul marii.
Plus blocată din cauza lipsei capacității Transelectrica de a prelua sarcina. Dacă rețeaua Dobrogei este full de ce ar fi turbinele offshore mai cu moț? E mai vaporware decât reactoarele modulare.
Aveti grija la madiu. Am citit ca parcurile eoliene din Marea Nordului au facut mult rau faunei marine.
bine spuneti asa, am gasit alti smecheri sa ne fraiereasca.
Adica, 90 000 de parliti prosumatori deregleaza sistemul national dar miile de hectare cu panouri, nu.
Miile de eoliene, nu.
Asa ca noi ramanem cu pamanturile uscate si parjolite iar snechetii cu miliardele.
Sii, le mai platim si timbru de energie verde. Cititi factura si trageti concluziile.
Planul este de a ne pune noua romanilor pe butuci unitățile de producție energetica, deținute de statul roman gen termocentrale de carbune, blocarea proiectelor hidro realizate intr-o proporție de peste 90%, întârzierea în anumite lucrări a proiectelor termocentralelor pe gaze, întârzierea realizării și punerii în funcțiune a unităților 3 și 4 de la Cernavodă pe sistem CANDU( cel mai sigur din lume dpdv al securității nucleare), blocarea accesului cetățeanului obișnuit la programele de panouri solare fotovoltaice. Dpdv al amplasamentului pe anumite suprafețe gen acoperișuri locuinte, hale industriale, hale ferme agricole, sedii administrația locala, scoli, aceste panouri solare au cel mai mic impact asupra mediului, nefiind scoase din circuitul agricol suprafețe importante de teren agricol!!! Este adevărat ca aceste sisteme fotovoltaice deformează unda sinusoidala din sistem, dar în viitor se vor rezolva și aceste probleme. DAR – industria romaneasca este la un minim istoric, completat și de faptul ca avem peste 5 milioane de români plecați din tara, iar din aceștia o mare proporție sunt în prag de pensie și se vor retrage în tara, ceea ce va duce la un consum de energie electrica și gaze mult mai mare! Deci AR FI LOC SI PENTRU PROSUMATORUL ROMAN, dar acest drept este VANAT de MARII RECHINI. Investițiile pe care le fac acești mari rechini le fac cu ajutorul statului roman prin subventionare cu certificate verzi, imputate în mod abuziv poporului roman și micilor firme romanesti. Normal ar fi fost ca plătitorul de certificate verzi sa fie transformat în mic investitor în marile proiecte energetice printr-un Mare Fond de Investitii Energetice National! Adică o firma participa cu 55% dintr-un proiect energetic, restul reprezinta ajutor de stat( 15% statul + 30% certificate verzi), corect economic ar fi ca firma sa fie proprietara pe 55%, statul pe 15% și fondul cu certificatele verzi pe 30%. În plus contabilizarea sumelor plătite de fiecare client pt certificate verzi contabilizate la nivel national de un soft și transformare în acțiuni! În plus parteneriatele de investitii cu ajutor de stat ar trebui făcute doar cu firme romanesti, iar acționariatul majoritar sa fie numai din cetățeni romani, sediul fiscal în România nu în paradisuri fiscale! Oare datoria imensa acumulata de România s-a acumulat și prin subvenționarea în mod abuziv, acordata proiectelor energetice ale firmelor străine?
Demararea marilor proiecte de irigații, ar fi un mare ajutor pt producătorul roman, deoarece sistemele de irigații ar putea fi optimizate sa transfere ape în canale ziua, consumând energie electrica ziua, atunci cand panourile fotovoltaice produc energie!
Inainte de 1990 profesionistii care au construit sectorul energetic, in urma caruia dupa 1990 au venit managerii numiti cu oug 109,au fost oameni seriosi nu se ocupau cu SF.