Senatorul Ștefan Mihu, PSD, a susținut o declarație politică în ședința Senatului de astăzi, 19 februarie 2020.
Parlamentarul constănțean a dezbătut problema Ordonanței de Urgență în domeniul Sănătății și a modificărilor propuse.
Pornind de la elaborarea celor 25 de ordonanțe de urgență emise de cabinetul Orban, senatorul Ștefan Mihu atrage atenția asupra consecințelor ce rezultă din perspectiva accesului la fondurile publice alocate sănătății în mod egal între unitățile medicale de stat și cele private.
Iată textul declarației:
„După cum este cunoscut, la 4 februarie a.c., în preziua adoptării de către Parlamentul României a moțiunii de cenzură împotriva Cabinetului Orban, fostul guvern a reușit trista «performanță» sau, mai curând, contraperformanță de a emite nu mai puțin de 25 de OUG-uri, record absolut în ultimii 30 de ani atât prin număr, cât și prin maniera profund neconstituțională, cu iz de iresponsabilitate și aventurism politic, în care au fost elaborate actele normative respective!
Este vorba de încălcarea mai multor principii și norme constituționale și legale privind recursul la OUG, între care: eludarea rolului legislativ al Parlamentului, prin numărul exagerat de mare de asemenea acte normative emise într-o singură zi si fără a se putea justifica, în majoritatea cazurilor, caracterul lor de urgență; nerespectarea procedurilor legale în vigoare privind elaborarea OUG, cu referire expresă la transmiterea tardivă sau chiar post-factum, adică după momentul emiterii OUG, a cererilor de avizare către instituțiile abilitate (a se vedea inclusiv cazul faimoasei OUG pe Sănătate); forțarea completării unor OUG cu avizele necesare, dupa emiterea acestora și, ulterior, a trimiterii lor spre publicare în Monitorul Oficial, după demiterea guvernului, prin moțiune de cenzură, prerogative de care dispune doar un guvern investit de către Parlament și nu un guvern interimar; nu în ultimul rând, neînscrierea, la data emiterii OUG, pe agenda de lucru a Parlamentului.
Toate aceste abateri flagrante și sfidătoare de la principiile și normele constituționale și legale reprezintă un precedent extrem de periculos și îngrijorător pentru tânăra noastra democrație si au ramas deocamdată sancționate doar din punct de vedere politic, prin votul covârșitor din Parlamentul României în favoarea moțiunii de cenzură, deși, la fel de evidenta rămâne ignorarea aspectelor de ordin legal, mergând, în unele cazuri, până la încalcarea efectivă a normelor legale in vigoare !
Cu permisiunea dvs., am să mă refer, în cele ce urmează, doar la câteva dintre fațetele și implicațiile OUG pe Sănătate, chestiune care preocupă, pe bună dreptate, în mod deosebit, opinia publică din țara noastră!
Să remarcăm, de la început, că din punct de vedere strict legal și procedural, OUG pe Sănătate pur și simplu nu există, în condițiile nerespectării fățișe a normelor procedurale aferente acestui tip de act normativ! Astfel, potrivit președintelui Consiliului Legislativ, intr-o scrisoare adresată secretarului general al Guvernului, OUG privind reforma în domeniul sănătăţii a fost primita pentru aviz, de către Consiliul legislativ, în data 5 februarie, deci după ședința de Guvern, din 4 februarie a.c., in care au fost emise cele 25 de OUG.
În ceea ce privește implicațiile pe fond, ale OUG pe Sănătate am sa vă supun atenției câteva observații sintetice.
Astfel, potrivit comunicatului Ministerului Sănătății, din 6 februarie a.c., prin modificările propuse sa fie aduse legislației de către OUG în domeniul Sănătății, pacienții NU vor plăti nimic indiferent ca vor opta să se trateze într-un spital privat sau într-unul de stat, iar numărul vieților salvate va fi în creștere.
Așa să fie oare? O evaluare rapidă și de bun simț a situației indică exact contrariul! Mai concret, numărul cetățenilor care vor putea beneficia de servicii medicale atât la stat, cât și la spitalele private va fi strict limitat!
Cu alte cuvinte, un număr semnificativ mai mare de cetățeni în suferință se va afla, din păcate, în situația de a nu putea să beneficieze de tratament din fondurile publice pentru sănătate, pentru simplul motiv că acestea se vor fi epuizat mult mai repede! La aceasta concură atât faptul că fondurile de la bugetul de stat alocate domeniul sănătății au rămas la același nivel, cât și realitatea crudă conform căreia contravaloarea serviciilor medicale în spitalele private este net superioară celor asigurate de spitalele de stat și decontate de acestea din urmă de la bugetul de stat.
În plus, în condițiile în care, un număr relevant de mare de cadre medicale cu pregătire superioară și medie își desfășoară activitatea atât in spitalele de stat, cât și în cele private, este de așteptat «atragerea» către spitalele private a celor mai «aducătoare de profit» cazuri sau urgențe medicale, cu alte cuvinte selecția pacienților va viza, în mod logic, criterii de maximizare a profitului unităților comerciale private funcționând în domeniul sănătății !
Nu doresc, în niciun fel să minimalizez rolul și importanța sectorului medical privat, pentru care am tot respectul, atât prin prisma valorii de ansamblu a personalului medical, cât și a utilității și calității deosebite a serviciilor oferite.
Cu toate acestea, punerea pe picior de egalitate, din perspectiva accesului la fondurile publice alocate sănătății, a unităților medicale de stat și private reprezintă o gravă eroare managerială, dacă nu vorbim, cumva, și de alte interese !
Se cuvine remarcat, totodată, că, prin diminuarea potențiala a numărului de cetățeni care vor avea acces la serviciile publice de sănătate, ar fi încălcate prevederile art 34 / alin (1) si (2), din Constituția României, referitoare la «Dreptul la ocrotirea sănătății», care este «garantat», statul fiind «obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice», coroborate cu cele ale art. 47, alin (2), care stipulează dreptul fundamental al cetățenilor la «asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat»!
Ori, în ce fel s-ar achita statul de o asemenea obligație dacă prin prevederile OUG în discuție, numărul potențial de cetățeni care ar avea acces la serviciile medicale, din fonduri publice, ar fi in mod evident mai mic?
Nu pot concluziona succinta mea expunere fără a menționa evaluările în domeniu ale unuia dintre profesioniștii noștri de frunte în sfera intervențiilor medicale de urgență, dr. Raed Arafat, personalitate unanim recunoscută și apreciată atât pe plan intern, cât și internațional. Domnia sa, atrăgând atenția asupra riscurilor OUG pe Sănătate în ceea ce privește văduvirea de fonduri a sistemului public de sănătate, inclusiv a asistenței medicale de urgența, accentua asupra necesității ca sectorul public de sănătate « ă fie întărit și să aibă posibilitatea să evolueze, fără să devină linia a doua după sectorul comercial», adică, metaforic vorbind, «nu poți să lași ca un spital privat să ucidă spitalul public din zona lui!».
