Am așteptat cu nerăbdare ziua de 15 august. Nu pentru sărbătoarea religioasă, nu pentru Ziua Marinei, ci pentru că – poate n-o să vă vină să credeți – câteva străzi din oraș urma să fie asfaltate. O spusese primarul Decebal Făgădău. Ce-i drept, nu promisese ferm, ci a spus că este un ”orizont de timp realist”. Data de 15 august a fost însă asumată de primărie, care a scris-o clar pe panourile care anunțau lucrările.
Ieri a fost 15 august. Niciuna dintre străzile pe care le-am vizitat nu a fost asfaltată. Mai mult, din câteva am observat, întârzierile nu sunt de o zi, două, ci mai mari. Poate nu mă pricep eu însă, nu sunt specialist. Iată cum arătau ieri străzile din Compozitorilor.
Nu-mi iese din minte un lucru. Dacă lucrezi în mediul privat, fie la un magazin mic de cartier, fie la o multinațională, și nu îți îndeplinești la timp proiectul pe care îl ai, sarcina care ți-a fost dată, ai de suferit. Ți se taie din salariu, primești mustrare scrisă, ești dat afară, dacă repercusiunile sunt mari. În cazul în care administrația locală își încalcă promisiunile, nu se întâmplă nimic. Nu spun că primarul trebuie să-și dea demisia. Ne-a mai amenințat odată și nu a făcut-o. Poate nici nu e vina lui. Dar cineva, totuși, este vinovat.
Cine? Nu aș putea să spun cu exactitate. Am scris un articol pentru România liberă în care am explicat situația, dar nici primarul, nici purtătorul de cuvânt, Liviu Tramudana, nici altcineva din biroul de presă nu mi-a răspuns deocamdată întrebărilor. Spun ”deocamdată” pentru că astăzi m-a sunat cineva să mă întrebe dacă mai am nevoie de răspunsuri. Îi înțeleg însă: am trimis solicitarea duminică, luni a fost zi liberă pentru bugetari. Doar nu o să muncești pentru constănțeni și în zilele libere, nu?
Sunt dezamăgit. Nu de faptul că lucrările nu au fost gata. Sincer, mă așteptam să nu fie. Sunt dezamăgit de modul cum suntem tratați noi, constănțenii, care plătim taxe și impozite, care mergem la vot, din patru în patru ani. Nu ar fi trebuit să cer eu explicații care nu mai vin, ele ar fi trebuit să vină înainte de a le cere. Niciodată o scuză nu a făcut nimănui rău. Nici dialogul, de altfel, nu a ucis pe nimeni. Și nici atât răspunsul la un sms, la un apel telefonic sau la un email.
Mi se pare că am ajuns în același punct păgubos, în care cei care ne conduc au uitat că sunt angajații noștri și ne tratează de sus. Mi s-au povestit câteva episoade care mă fac să cred că această atitudine este mai mult decât un mod de lucru, este o stare de fapt.
Pe mulți constănțeni îi așteaptă încă patru ani fără asfalt. Pe toți, însă, din păcate, pare să-i aștepte patru ani fără dialog, fără certitudinea unei Constanțe mai frumoase.
