Spania a detectat primul caz suspect de boala Marburg, o afecțiune infecțioasă mortală care a dus la punerea în carantină a peste 200 de persoane în Guineea Ecuatorială. Anunțul a fost făcut sâmbătă de autoritățile sanitare din regiunea spaniolă Valencia, citate de Reuters.
Un bărbat în vârstă de 34 de ani, care a fost recent în Guineea Ecuatorială, a fost transferat de la un spital privat la o unitate de izolare de la Spitalul La Fe din Valencia și i se efectuează teste, au declarat autoritățile sanitare regionale.
Virusul Marburg poate avea o rată de mortalitate de până la 88%, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Nu există vaccinuri sau tratamente antivirale aprobate pentru a-l trata.
Guineea Ecuatorială a pus în carantină peste 200 de persoane și începând cu data de 13 februarie a restricționat circulația în provincia sa Kie-Ntem, unde a fost detectată pentru prima dată febra hemoragică.
Mica țară din Africa Centrală a raportat până în prezent nouă decese, precum și 16 cazuri suspecte de boală, cu simptome precum febră, oboseală, vărsături cu sânge și diaree, potrivit OMS.
OMS a anunțat că își intensifică supravegherea epidemiologică în Guineea Ecuatorială.
Autoritățile cameruneze au detectat două cazuri suspecte de boala Marburg pe 13 februarie în Olamze, o localitate situată la granița cu Guineea Ecuatorială, a declarat pe 14 februarie delegatul pentru sănătate publică din regiune, Robert Mathurin Bidjang.
Ce este boala Marburg
Febra hemoragică Marburg sau boala Marburg este o febră hemoragică virală localizată în Africa (Uganda, Kenya, Zimbabwe, Africa de Sud) și transmisă la om prin contactul cu maimuțele infectate și este provocată de virusul Marburg și virusul Ravn, viruși asemănători cu virusul Ebola, care aparține familiei filoviride. Se presupune că liliecii frugivori din familie Pteropodidae sunt gazdele naturale ale virusului Marburg. Primele cazuri au fost observate în 1967 în orașul Marburg (de unde și numele bolii) din Germania la personalul de laborator aflate în contact cu maimuțele verzi importate din Uganda. Sângele și dejecțiile bolnavilor pot contamina anturajul familial și personalul de ingrijire medical. Debutul bolii este brusc cu febră mare, cefalee, mialgii, tulburări digestive, erupție cutanată maculopapulară, conjunctivită, faringită, tuse. Apoi, starea generală se agravează, cu tulburări a conștiinței, icter, sindrom hemoragic, semne de detresă respiratorie, insuficiența renală. Decesul este frecvent (într-un sfert din cazuri) între a 8 și a 15-a zi cu leziuni diseminate de necroză tisulară. Tratamentul este doar simptomatic. Diagnosticul de laborator se bazează pe izolarea virusului din sânge și identificarea lui prin amplificare genică (PCR), serologie (detectarea IgM în plasmă). Boala Marburg este o boală cu declarare obligatorie și implică măsuri de igienă și de izolare stricte pentru a preveni transmiterea interumană.
