A se lua o soție veșnic înșelată și din ce în ce mai suspicioasă, mai geloasă, un soț „de-al doilea” mereu urmărit și acuzat, nu fără motive, de a avea o amantă, un curtezan veșnic întârziat, în contratimp cu suișurile și coborâșurile maritale ale doamnei pe care o iubește, un soț înșelat, dar suficient de materialist încât să nu dorească să renunțe la soția trădătoare, ci doar să își apere onoarea pentru a nu pierde în afaceri, iată ingredientele perfecte ale unei comedii spumoase puse în scenă de regizorul Toma Enache la Teatrul Național București.
Piesa, o adaptare după textul „Le système Ribadier”, de Georges Feydeau, invită la două ore de veselie prin jocul extraordinar al actorilor care dau viață personajelor. Monica Davidescu (Angèle) și Aurelian Temisan (Ribadier), Silviu Biriș (Thommereux), Ovidiu Cuncea (Sauvignon), Cosmin Vîjeu (Gutzmann) și Kira Hagi (Sophie) te atrag pe nesimțite în lumea lor, al cărei ton este stabilit încă de la început prin trilurile vesele ale slujnicei zăpăcite (Kira Hagi). O lume în care se trece ușor peste ceea ce ar naște, în mod normal, drame deoarece conveniența, aparența, rutina, onoarea „reperată”, păstrarea unui statut social convenabil sunt mai importante decât cinstea, onoarea, adevărul însuși.
„Sistemul perfect” este o modalitate de evadare din cotidian, dar nu una inocentă, ci care te face să îți ridici sprâncenele și să te întrebi dacă nu am fost toți, măcar o dată în viață, într-o stare de hipnoză despre care să îți spui, de fapt, că este preferabilă adevărului… Atmosfera senină în care se termină comedia, cu promisiunea soțului necredincios de a nu își mai înșela soția, pare un fel de campanie electorală. Nimeni nu crede cu adevărat vorbele sale, dar toată lumea aplaudă inițiativele exprimate pe ton ritos. Și, ca într-o ascultare fără crâcneli a unui general nevăzut, toate personajele sunt „La loc comanda!”, iar comedia vieții continuă.
