Theodor Paleologu și-a ales prost sloganul despre proști

I-am întrebat pe doi susținători ai lui Theodor Paleologu care sunt cărțile pe care acesta le-a scris și ei le-au citit.

N-au știut să-mi spună.

I-am rugat să-mi dea măcar câteva titluri care-i aparțin.

N-au știut să-mi spună.

I-am întrebat apoi de ce cred ei că Theodor Paleologu este intelectual.

„Pentru că a făcut școală la Paris”, mi-au spus.

În cazul lui său, ca și în multe altele, ar trebui să facem distincția între inteligență și educație. Da, Theodor Paleologu este un om educat, cu studii la Sorbona și cu un doctorat. Întâmplarea face să cunosc mai multe persoane cu studii chiar la Sorbona, experte în domeniul lor.

Dacă studiezi filosofie în Paris nu înseamnă că ești musai inteligent politic.

Apropo, sloganul său, „Fără proști în administrație publică”, e o de o străvezie ignoranță, ca să nu spun prostie. Un om poate fi deștept într-un domeniu, genial în matematică, dar deloc talentat la muzică sau literatură. De fapt, o teorie modernă în domeniul cercetării inteligenţei este cea susţinută de Cronbach şi Snow, care argumentează că eficienţa abordărilor instrucţionale este diferită datorită aptitudinilor specifice ale subiecţilor care învaţă. Ca un corolar al acestora, apare Teoria Inteligenţelor Multiple a lui Howard Gardner, profesor al Universităţii Harvard, dar şi al Facultăţii de Medicină din Manachusetts, SUA, care consideră consideră că există opt forme distincte ale inteligenţei.  Cercetând modul în care oamenii rezolvă problemele, Gardner a ajuns la concluzia că există opt tipuri de inteligenţă (chiar nouă) care se pot defini pe baza a zece criterii  dintre care cele mai importante par a fi: manifestarea respectivei abilităţi de la începutul existenţei omenirii; existenţa unui sistem propriu de simboluri (cuvinte, numere sau un limbaj specific); să se cunoască în care parte a creierului este localizată inteligenţa respectivă. Le puteți citi la finalul acestui text.

Revenind la Theodor Paleologu. Dacă am stabilit că sloganul său despre oameni inteligenți este o prostie, să vedem cu cât îl ajută studiile în alegeri. Păi, nu prea-l ajută.

La alegerile parlamentare din 2016 a candidat ca independent, dar nu a obținut mandatul având doar 8.278 de voturi din 25.000 necesare.

Desigur, la prezidențiale, unde, deși independent, este susținut de un partid (fi el și mic, PMP) și expunerea e mult mai mare, va avea mult mai multe voturi.

Ce nu înțelege Theodor Paleologu, în ciuda inteligenței pe care o declamă la fiecare colț de stradă, ca struțocămila lui Dimitrie Cantemir, care spunea înfoiată „Eu sunt un lucru mare și vreau să fiu și mai mare”, ce nu înțelege candidatul Paleologu este că există niște păpușari în politică, niște cvasi-demiurgi care-și manevrează supușii cu sfori invizibile pentru ei, deus ex machina, ca-n teatrul antic, și că el, filosoful de la Sorbona, candidatul, nu este acum decât unealta acestora, al aproape-zeilor politici, al căror singur scop este să le fie lor bine, să aibă un atu la viitoarele negocieri, lor, cei care calcă pe cadavre pentru a obține ce vor. Trist este cazul când demiurgului i se spune Petrov.

Paleologu, omul care refuză să răspundă la întrebări simple despre fosta sa muză politică (de exemplu: „O considerați pe Elena Udrea o persoană coruptă?”) fie nu știe aceste lucruri, fie știe, dar nu-i pasă, din motive de vanitate sau proiecții.

Cum vă spuneam, puteți citi mai jos cele opt tipuri de inteligențe identificate de Gardner.

Inteligenţa verbală/lingvistică

Înţeleasă ca aptitudine a cuvântului, este capacitatea de a folosi cu uşurinţă limba pentru a exprima şi înţelege realităţi complexe, respectiv capacitatea de a rezolva probleme şi a dezvolta produse cu ajutorul codului lingvistic. Cei care o posedă manifestă o mare sensibilitate pentru înţelesul şi ordinea cuvintelor, sonoritatea şi ritmurile limbii.

Inteligenţa logică/matematică

Dominanţa acesteia determină analiza cauzelor şi efectelor, înţelegerea relaţiilor dintre acţiuni, obiecte şi idei. Abilităţile de a calcula, cuantifica, evalua propoziţii şi de a efectua operaţii logice complexe, de a opera cu modele, categorii, relaţii, de a grupa şi ordona date şi de a le interpreta, de a efectua raţionamente reprezintă caracteristici care ies în evidenţă în cazul acestei inteli­genţe, împreună cu abilităţi de gândire deductivă şi inductivă şi capacităţi critice şi creative de rezolvare a problemelor.

Inteligenţa muzicală/ritmică

Aparţine persoanelor care gândesc în sunet, ritmuri, melodii şi rime, sunt sensibile la tonalitatea, intensitatea, înălţimea şi timbrul sunetului şi au capacitatea de a rezolva probleme şi de a crea produse cu ajutorul funcţiilor auditive.

Inteligenţa vizuală/spaţială

Înseamnă a gândi în imagini şi a percepe în acurateţe lumea vizuală. Abilitatea de a vizualiza, de a percepe spaţiul, de a rezolva probleme şi de a crea produse cu ajutorul reprezentărilor mentale, al simbolurilor grafice, al graficelor, diagramelor, precum şi al imaginilor şi al culorilor. Acest tip de inteligenţă poate fi prezent şi la persoanele lipsite de vedere, nefiind atribuit strict analizatorului vizual.

Inteligenţa naturalistă

Este specifică persoanelor care înţeleg lumea naturală, iubesc plantele şi animalele, au abilitatea de a recunoaşte şi clasifica indivizi şi specii şi de a stabili relaţii ecologice. Constă în capacitatea de a rezolva probleme şi de a crea produse cu ajutorul reprezentărilor despre mediul înconjurător, a unor elemente ale acestuia şi a schimbărilor din mediu.

Inteligenţa corporală/kinestezică

Are ca dominantă gândirea în mişcări şi folosirea corpului în moduri sugestive şi complexe. Implică simţul timpului şi al coordonării mişcărilor întregului corp şi ale mâinilor în manipularea obiectelor, graţie anumitor strategii şi abilităţi cognitive. Se subliniază prin aceasta legătura existentă între acţiunile mentale şi cele fizice.

Inteligenţa intrapersonală

Determină o gândire şi o înţelegere de sine; constă în capacitatea de a comunica permanent cu propria lume interioară, de a construi o reprezentare de sine precisă şi a o utiliza în rezolvarea problemelor, dezvoltarea produselor graţie introspecţiei, cunoaşterii şi înţelegerii de sine, a conştientizării propriilor sentimente, trăiri, stări interioare, emoţii, intenţii, motivaţii, interese. Acest tip de inteligenţă ajută la înţelegerea propriei personalităţi şi la „colaborarea“ cu sinele.

Inteligenţa interpersonală

Este înţeleasă ca fiind capacitatea de a comunica permanent cu lumea exterioară, de a rezolva  probleme şi de a crea produse graţie empatiei, cunoaşterii şi înţelegerii altor persoane, a conştientizării sentimentelor, trăirilor, stărilor interioare, intenţiilor, motivaţiilor, intereselor, modurilor de interacţiune specifice celorlalte persoane şi graţie interacţiunii/relaţionării cu alţii. Inteligenţa interpersonală implică o interacţiune eficientă cu una sau mai multe persoane din societate.

Inteligenţa existenţială

Reprezintă cel de-al nouălea tip de inteligenţă izolat de Gardner, dar pentru că n-a reuşit să determine care zonă cerebrală este responsabilă de activitatea ei, nu a fost recunoscută. Aceasta înseamnă acea modalitate de cunoaştere a lumii caracteristică filosofilor, celor care pun întrebări despre sensul fericirii, începutul universului etc. Probabil că şi spiritualitatea aparţine acestui tip de inteligenţă.

Orice tip de inteligenţă constituie un potenţial bio-psihologic. Anumite inteligenţe sunt bine dezvoltate (sunt „tari“, „promit“), altele mai puţin dezvoltate (sunt „slabe“, „în risc“). Individul posedă o colecţie de inteligenţe care îi conferă un profil unic. Se poate ca niciuna din inteligenţe să nu fie în mod special dezvoltată şi totuşi combinaţia lor să asigure un debuşeu de succes în viaţa profesională. Ceea ce reiese evident este că: gândim, învăţăm şi creăm în moduri diferite. Dezvoltarea potenţialului nostru depinde de ceea ce învăţăm şi de cum învăţăm cu inteligenţa noastră specifică. Inteligenţa este fluidă, nu este fixă.

Sursă foto: Facebook/Theodor Paleologu

Vă recomandăm și: