Fabrica de tractoare IRUM Reghin aniversează 65 de ani de la înființare.
Fabrica a devenit cel mai important producător de tractoare din România, iar în acest an va lansa primul tractor agricol sută la sută românesc, la 15 ani după ce producția de tractoare românești a fost oprită.
Aniversarea IRUM Reghin coincide cu aniversarea a 25 de ani de la crearea grupului MAVIPROD, din care face parte azi fabrica din Transilvania.
IRUM Reghin a fost fondată în anul 1953, cu scopul de a produce, întreține și repara utilaje și mecanisme agricole și forestiere. Din 1969, IRUM a început să producă și tractoare forestiere și a devenit rapid unul dintre cei mai buni producători de astfel de utilaje din această parte a Europei.
Însă anii grei ai tranziției de după căderea comunismului au afectat și IRUM Reghin, fabrică a cărei producție a scăzut treptat, pentru că managementul de atunci nu reușea să se adapteze la economia de piață. Exista perspectiva ca IRUM să se închidă și muncitorii să fie aruncați în șomaj, așa cum se întâmplase și în cazul altor sute de întreprinderi fondate în perioada comunistă. Însă fabrica de tractoare din Reghin a fost salvată de unul dintre foștii ei angajați: Mircea Oltean, care este azi CEO-ul IRUM.
El este originar din satul Jabenița, aflat la șase kilometri depărtare de Reghin. Mircea Oltean a făcut facultatea la Brașov, iar în 1985, la absolvirea studiilor universitare, a fost repartizat la Gheorgheni. După perioada de stagiatură, care era obligatorie în perioada comunistă, Mircea Oltean părea decis să rămână în Gheorgheni, unde devenise inginer-șef al unei fabrici locale. Însă soția sa, Violeta, i-a cerut să se întoarcă la Reghin.
O șansă pentru a cunoaște piața
„Am fost transferat la IRUM, însă pe postul de șef serviciu Aprovizionare. La început, mi-a fost teamă că mă voi descalifica din punct de vedere profesional. Însă a fost o șansă, pentru că astfel am avut ocazia să cunosc foarte bine zona comercială a unei firme, așa cum era ea atunci”, spune Mircea Oltean.
Anii în care Mircea Oltean a început să lucreze în domeniul aprovizionării erau cei mai grei pentru economia românească. Întregul sistem economic comunist se destrăma, iar economia capitalistă care se înfiripa suferea din multiple cauze, inclusiv ca urmare a consecințelor inflației galopante. Însă Mircea Oltean a știut să transforme această problemă într-o oportunitate.
„Erau acele depozite comuniste care nu își actualizau prețurile. De exemplu, un semering avea prețul la raft de un leu, pe când deja în piață valora 1.000 de lei. Luam la rând aceste depozite și cumpăram tot ceea ce ne putea fi de folos. Îmi amintesc că de la Comat Piatra Neamț am cumpărat un TIR plin cu astfel de mărunțișuri, iar marfa a costat, poate, mai puțin decât combustibilul consumat”, își amintește Mircea Oltean.
Tânărul inginer de atunci a avut șansa să învețe ce înseamnă spiritul antreprenorial și de acasă. Tatăl său nu a lucrat niciodată într-o fabrică de stat în perioada comunistă și a obținut autorizarea de a munci acasă, unde avea un mic atelier de tâmplărie unde producea ferestre și uși. Mircea Oltean a învățat în acest atelier că trebuie să muncească din greu dacă vrea să aibă bani. De la IRUM pleca la ora 15.00, ajungea acasă la ora 15.30, iar de la ora 16.00 începea să muncească în atelierul tatălui său. Muncea până pe la 21.00 – 22.00, apoi la ora 04.00 se trezea pentru a pleca la fabrică.
„În atelier aveam șansa să îmi rotunjesc veniturile”, spune Mircea Oltean.
Tot în acei ani, niște prieteni sași, emigrați în Germania, i-au invitat pe membrii familiei Oltean în Occident. Au stat câteva zile la Nurnberg, apoi și-au găsit de lucru lângă Frankfurt. Munceau într-o vie, însă marele câștig al acelor ani nu a fost reprezentat de bani, ci de înțelegerea modului în care funcționează economia capitalistă. Familia Oltean s-a întors acasă după o lună, iar apoi, încă patru ani, Mircea și Violeta Oltean, împreună cu fiul lor, Andrei, s-au întors în fiecare toamnă pentru a munci în Germania.
„Când am mers prima oară, Andrei avea cinci ani. De atunci ne spunea că vrea să se facă tractorist când va fi mare, acum facem tractoare”, își amintește cu amuzament Mircea Oltean.
Curaj probat în anii cei mai grei ai tranziției
În Reghin, în 1993, el și soția sa au creat o firmă, pe care au numit-o MAVIPROD Denumirea este inspirată de inițialele numelor lor M-Mircea, A-Andrei și Vi-Violeta. Firma vindea piese și devenea tot mai profitabilă. În anul 1996, pentru că IRUM mergea tot mai prost, amândoi soții Oltean au renunțat la slujbele lor pentru a se putea ocupa de firmă. Decizia părea nesocotită, iar pentru socrii lui Mircea Oltean a fost o tragedie: nu puteau concepe că cineva își poate câștiga existența în mod onorabil fără să aibă o slujbă. Însă, doi ani mai târziu, când statul român a decis să privatizeze fabrica din Reghin, Violeta și Mircea Oltean au avut curajul să ia un credit în condițiile imposibile de atunci și să cumpere pachetul majoritar de acțiuni.
„Era perioada cu cea mai ridicată inflație. Dobânda era de 180 la sută. Și pentru noi a fost un act de mare curaj: am trecut de la a fi plătiți în Germania cu 7 mărci pe oră la un credit de 2.000.000 de mărci”, spune Mircea Oltean.
Pe lângă greutățile economice, Mircea Oltean a avut de înfruntat și ositilitatea unui sistem organizatoric neperformant. A doua zi după ce a revenit în IRUM, de data aceasta în calitate de patron, s-a confruntat cu o grevă a angajaților. A fost nevoit să dea afară 50 de persoane ale căror metehne le cunoștea încă din perioada în care era șef la aprovizionare, apoi șef de secție în IRUM. Apoi, Violeta și Mircea Oltean au plecat în Germania și Austria pentru a vedea cum funcționează acolo fabrici cu profil asemănător. Întorși acasă, au luat măsuri pentru a reorganiza fabrica.
„De exemplu în centrala termică erau 25 de angajați. La stația de pompare erau alte 5 persoane, iar munca lor putea fi suplinită de un simplu plutitor. I-am redistribuit pe acești oameni în secțiile de producție”, spune Mircea Oltean.
De asemenea, a decis să scoata din producție o serie de produse neperformante. Unele dintre ele erau realizate pe jumătate, însă Mircea Oltean știa că ele nu pot concura cu utilajele second-hand aduse din Germania, care erau mai ieftine și mai bune. De asemenea, a redus cheltuielile cu energia, astfel că acum, cu o producție de câteva ori mai mare decât în 1998, IRUM Reghin plătește mai puțin pentru gaz metan și curent electric. O altă măsură a fost să oprească micile afaceri care căpușau fabrica, astfel că IRUM a devenit rapid rentabilă.
Deciziile care au schimbat în bine destinul IRUM
După ce și-a consolidat afacerea, Mircea Oltean s-a concentrat pe creșterea calității tractoarelor forestiere poduse la Reghin, astfel încât acestea să poată să concureze cu cele din Occident. A început să colaboreze cu Tractorul Brașov pentru un nou tractor agricol, proiect în care IRUM împreună cu Maviprod și Perkins furniza motorul și ambreiajul, însă falimentul uzinei din Brașov a oprit acest proiect. Astfel că Mircea Oltean a luat legătura cu o companie care produce tractoare agricole în Belarus și a lansat un nou proiect: să producă la Reghin tractoare agricole sub licența oferită de compania din Belarus. Decizia a fost una legată de faptul că acesta era un partener stabil, cu multă experiență și avea deja un portofoliu de produse verificate și apreciate în piață.
O nouă generație, o nouă viziune
Decizia a fost una inspirată, însă împreună cu fiul său, Andrei, absolvent al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, au venit cu o nouă provocare: să producă și un tractor agricol, pe lângă cel forestier, cu componente 100% IRUM. Andrei Oltean a făcut studii și la Universitatea din Stuttgart și a terminat doctoratul în cadrul UTCN.
Pentru a face acest pas, IRUM avea nevoie de investiții în zona de cercetare și dezvoltare. La Reghin a luat astfel naștere un centru de cercetare și dezvoltare în care lucrează 50 de ingineri, unii dintre ei foști colegi de facultate cu Andrei Oltean. Cu ajutorul acestora, a luat naștere proiectul primului tractor agricol românesc care va fi lansat pe piață la 15 ani după ce a fost oprită producția de tractoare agricole românești.
„A fost primul proiect în care Andrei a fost implicat mai mult decât mine”, spune Mircea Oltean, mândru că a reușit să trezească în fiul său aceeași pasiune care l-a determinat în anii 1990 să își asume riscuri care păreau de neimaginat pentru mulți dintre apropiații săi.
„Trecerea la producția de tractoare agricole a fost una logică. Piața mondială a tractoarelor forestiere este de 7.000 pe an. Piața tractoarelor agricole este de peste 2.000.000. de unități pe an. Deci, o diferență imensă de potențial”, spune Andrei Oltean.
Deocamdată, IRUM Reghin produce 500 de tractoare pe an, iar miza este dezvoltarea organică și creșterea exporturilor. Pentru acest an, conducerea IRUM Reghin mizează pe o creștere a cifrei de afaceri de 20 la sută, iar tractoarele produse în Transilvania au ajuns să fie vândute în Croația, Slovenia, Belgia, Franța, Spania și Africa de Sud. Proiectul primului tractor agricol românesc este marea provocare a acestui an, pentru că ambiția lui Andrei Oltean este ca el să fie mai bun decât tractoarele dezvoltate în Belarus și asamblate la Reghin. Noul tractor românesc va fi lansat în cadrul INDAGRA, la București, pentru că acest proiect este modul în care familia Oltean vrea să serbeze Anul Centenarului.
Fabrica de tractoare IRUM Reghin aniversează 65 de ani de la înființare. Fabrica a devenit cel mai important producător de tractoare din România, iar în acest an va lansa primul tractor agricol sută la sută românesc, la 15 ani după ce producția de tractoare românești a fost oprită.
