Traficul rutier din Constanța și soluțiile populiste ale politicienilor. Exemplul Gihan Eserghep, PUSL

Mulți oameni care au realizat ceva în viața lor nu se implică în politică. Își văd de carieră sau de afaceri, preferă să critice. E de salutat când aceștia fac totuși pasul spre politică, mai ales dacă inima lor este acolo unde trebuie, alături de constănțeni, ca și bunele intenții. De multe ori, însă, jocurile politice scot în față candidați care au rolul de a rupe voturi, pentru a ajuta pe unul din cei cu șanse. Din păcate, alegătorii știu asta de-abia după vot. Cine candidează numai pentru rolul de „iepuraș” se întoarce, după alegeri, la treburile sale.

Unul dintre politicienii care a intrat de curând în ring este Gihan Eserghep. Provine din mediul privat, a dezvoltat, împreună cu frații săi, o firmă de transport, și spune că s-a înscris în partid în ziua când fetița lui a împlinit doi ani. Un simbolism puternic, trebuie să recunoașteți, căci ce motiv mai bun să te implicit în ceva decât pentru a lăsa o lume puțin mai bună pentru cei care vin după noi?

Timpul ne va spune dacă implicarea sa în politică este un episod meteoric sau dacă dorința de schimbare va dăinui și după alegeri.

Ce este important acum este că noul politician aduce în discuție teme importante pentru oraș și chiar propune soluții.

Traficul rutier, principala problemă

Gihan Eserghep, atât de puțin cât l-am cunoscut, dintr-o conferință de presă, pare omul convins că știe care sunt problemele orașului și că are soluții să le rezolve. Sau măcar să încerce. Siguranța vine din experiența de antreprenor, de om care a condus, de pildă, o companie care avea mai multe autovehicule decât fostul RATC. Nu-i deloc ușor și este de apreciat efortul de a ține o afacere pe picioare.

Cu această experiență în spate, Gihan Eserghep este mai mult decât îndreptățit să vorbească despre ce înseamnă transport în Constanța.

„Prima problemă pe care aș încerca să o rezolv în municipiul Constanța este problema traficului rutier. A doua este cea legată de parcări. A treia este legată de construirea de creșe și grădinițe.”, a declarat acesta în cea mai recentă conferință de presă.

Domnul Eserghep vrea așadar să rezolve o problemă pe care nu a reușit să o rezolve (în totalitate) niciun oraș important din lume: traficul. Cum vrea să o facă? Ei bine, aici încep probleme.

În opinia politicianului, Primăria Constanța trebuie să creeze condițiile pentru a avea mai multe mașini în oraș! Asta își dorește poporul, spune el, deci asta trebuie să îi dăm, ceea ce ridică o problemă filosofică: un politician trebuie să facă ce vrea alegătorul sau trebuie să adopte politici publice care să ducă la îmbunătățirea condițiilor de viață, chiar dacă la început sunt nepopulare?

„Poporul este liber și își dorește progresul. Toată lumea își dorește confortul. Toată lumea își dorește să meargă cu mașina proprie. Și cel mai bogat, și cel mai sărac. Administrația este datoare să găsească soluții. Soluțiile înseamnă așa: dintr-un bulevard cu patru benzi, nu faci cu trei, trebuie să îl faci cu cinci sau cu șase. Soluția este să îi faci sistematizare, soluția este să îi faci inclusiv sistemul de benzi reversibile, să faci sincronizări între semafoare, nu să prinzi șapte semafoare pe bulevardul Tomis și la fiecare roșu când ajungi.”, a declarat Gihan Eserghep.

„Vrem de zece ori mai multe mașini în oraș”

„Vrem de zece ori mai multe mașini în oraș. Infrastructura suportă. Pregătirea intelectuală a celor care se ocupă de noi nu suportă. Ăia trebuie pregătiți. Păi, oraș de două sute de mii și ceva de locuitori să nu ai o parcare subterană, nu există, este în afara logicii.”, l-a completat și președintele organizației județene a PUSL, Florin Chiforeanu.

Așadar, mai multe mașini, mai multe parcări. Cât de multe vrea constănțeanul. Sunt acum aproape 150.000 de mașini în oraș, din care circa 55.000 sunt, apropo, mai vechi de 15 ani. Adică, multe dintre ele sunt rable poluante.

Ambii domni de la PUSL par să vorbească pe vocea multor constănțeni. Cine oare nu preferă să meargă din punctul A în punctul B în confortul propriei mașini? Mașina îți conferă sentimentul că ești acasă.

„Oamenii care au de ales pun în balanță mai mulți factori, incluzând comoditatea și obișnuința, dar și simplul fapt că atunci când te sui în mașina ta te simți ca „acasă” – sentiment care nu poate fi atins în tranzit decât atunci când ești cu adevărat acasă.”, spune Michael McNally, profesor de inginerie și de mediu la Universitatea din California, citat de CNN.

Ce nu știu – de fapt, ce nu vor să spună cei doi politicieni – este că nu niciun oraș din lume nu are o infrastructură rutieră care să suporte acest lucru. Pur și simplu nu poți crea atât de multe parcări și șosele pentru toți locuitorii.

Șase benzi pe bulevardul Tomis?

L-am întrebat pe Gihan Eserghep dacă știe că în Elveția, o țară bogată, oamenii au mai puține mașini pe cap de locuitor decât constănțenii (pentru a înțelege de ce are propuneri care sunt contrare tendințelor din țările civilizate). Mi-a răspuns cu un fake-news: „Știați că în Elveția nu ai voie să tragi apa la toaletă după 10 seara?”. Am verificat informația, evident că nu este așa. (Detalii AICI).

Soluția sa: „dintr-un bulevard cu patru benzi, nu faci cu trei, trebuie să îl faci cu cinci sau cu șase.” Este însă de la sine înțeles că nu poți face asta pe bulevardele actuale. Cum lărgești bd Tomis, Ferdinand? Cum lărgești strada Mircea, Cuza Vodă? E utopic. Ai putea să construiești, cu costuri imense, bulevarde supraterane. De tuneluri ca în Barcelona nici nu poate fi vorba, atât din cauza prețului, cât și descărcării de sarcină arheologică. Cu siguranță se vor găsi obiecte istorice de mare valoare, atât în centru, cât și la periferia orașului.” (Detalii AICI).

Conceptul de „trafic indus”

Chiar dacă, să presupunem, s-a face acest lucru, ne-am lovi de un concept studiat de experți din lumea asta largă. Se numește „trafic indus”.

Potrivit unui raport publicat de National Center for Sustainable Transportation din SUA, construirea de drumuri nu duce la mai puțin trafic, dimpotrivă. Autorii studiului, citat și de CNN, au descoperit că dacă adaugi drumuri crește indicatorul VMT (vehicle miles traveled – mile parcurse cu mașina) sau numărul de mașini dintr-o regiune la un anumit timp. Specialiștii au dat și un nume acestui cerc vicios: „trafic indus”: inițial, timpul petrecut în trafic scade, ca urmare a creșterii capacității drumului, ceea ce conduce la scăderea costurilor asociate condusului. Acest lucru atrage mai mulți șoferi și, la final, acest lucru depășește efectele pozitive ale extensiei drumului.

Toți banii orașului pentru parcări

Revenind la Constanța: chiar dacă am construi încă 100.000 de parcări și am lărgi drumurile, facilitând astfel transportul auto, vor apărea, repede, mai multe mașini, care vor îngreuna din nou traficul.

Politicianul USL nu a explicat cum vom crea, de la circa 35.000 de locuri de parcare, câte sunt acum, încă 115.000, pentru mașinile pe care le avem deja, sau încă 200.000, dacă încurajăm transportul cu autoturismele proprii. Nici din ce bani.

Din calculele noastre, realizate în urmă cu cinci ani, bazate pe raportările primăriei, un loc de parcare pe spațiul public ajunge să coste 1.000 de euro, iar unul într-o parcare supraterană, cum e Albatros, din Mamaia, 12.279 de euro (a costat 4.789.092 euro și oferă 390 de locuri de parcare). Primăria are în plan, potrivit „Politicii de parcări a municipiului Constanța”, ca 40% din parcarea, în zona centrală, să fie în afara străzii. Să calculăm la 50% în întregul oraș, ceea ce ar însemna că s-ar construi 48.850 de locuri de parcare supraterane și tot atâtea pe pământ (deși, repet, nu cred că există spațiu disponibil). Acest lucru înseamnă o investiție de 600 de milioane de euro pentru parcări supraterane și de 49 de milioane de euro pentru parcări la nivelul solului. Dacă vrem parcări subterane, costul este dublu, deci vom vorbi, pentru jumătate din necesarul total, de circa 1,2 miliarde lei. De atunci, prețurile au explodat.

Desigur, este mare nevoie de câteva parcări subterane și de unele de tip park and ride, le vedem în toate orașele civilizate, dar nu poți cheltui tot bugetul orașului pe câțiva ani numai pentru a construi parcări. Poate vrem și parcuri, școli și grădinițe, centre de afaceri, evenimentele culturale, etc.

În toată lumea, ele sunt plătite. În multe locuri, chiar în România, în centru nu ai voie să-ți lași mașina mai mult de o oră sau două, chiar dacă plătești. În Oradea, de exemplu.

Care sunt soluțiile

Mașinile nu vor dispărea, dar orașele mari încearcă să dezvolte transportul în comun. Am făcut un test în Londra. Am plecat de la hotel la gară cu mijloacele de transport în comun și am ajuns mult mai repede decât prietenii noștri care au plecat cu taxiul. Cu toate acestea londonezii nu au renunțat la mașini. Dimpotrivă, în ciuda unei taxe piperate impusă dacă vrei să treci prin centrul orașului, e mai aglomerat ca niciodată. Și sunt multe exemple ca acesta.

„Și pe bulevardul Champs-Élysées se parchează pe stradă.”, afirmă Gihan Eserghep, uitând să spună însă că primarul din Paris elimină jumătate din locurile de parcare de la suprafață, adică circa 70.000, eliberând astfel 65 de hectare de teren. Vor fi acoperite cu flori, copaci și fântâni. De ce? Pentru că mașinile poluează – aspect la care domnii de la PUSL pare că nu s-au gândit.

Răspunsul evident pentru un trafic civilizat este simplu: transport în comun și/sau mijloace alternative, nu mașini. Se aplică de zeci de ani în țări din întreaga lume, iar rezultatele sunt remarcabile.

Cu siguranță constănțenii nu vor folosi bicicleta atât de des ca olandezii, cu siguranță că nu vom avea un transport în comun atât de eficient ca al elvețienilor. Sper să avem însă politicieni care să nu cadă în plasa populismului și să le explice oamenilor că nu întotdeauna ce vor se poate realiza. Chiar dacă vorbim de un partid mic, cum e PUSL, care își propune să obțină 6% din voturi la alegerile din 2024, este important ca discursul public să fie bazat pe soluții reale.