„Deces nr 144: Bărbat, 63 de ani, Constanța, comorbidități (hipertensiune arterială), decedat în 31.10, la Spitalul de Boli Infecțioase.”
Acestea sunt cele câteva cuvinte prin care instituțiile statului anunță moarte unui om. Un bolnav de Covid-19.
Dincolo de ele, se ascunde o tragedie. Pentru majoritatea, 144 nu înseamnă decât o cifră. Decesul cu numărul 144? O informație la categoria „diverse”. Unii vor spune că nu a murit de Covid, alții că nu există Covid, alții vor da vina pe Bill Gates, unii vor spune că era inevitabil, alții îi vor deplânge, preț de câteva clipe, moartea.
Pentru ai lui, însă, decesul cu numărul 144 înseamnă un sfârșit de lume.
Îl cunoșteam.
Era un bărbat care nu-și arăta vârsta, întotdeauna cu zâmbetul pe buze, plin de viață, vesel. Avea o familie frumoasă, copii, nepoți. Nu era bolnav. Anunțul sec al autorităților spune că avea comorbidități: hipertensiune arterială (HTA).
E o boală gravă, dar nu ucide așa repede și ușor. În 2010, în lumea asta mare 1,39 miliarde de oameni sufereau de HTA, iar numărul va crește la 1,56 miliarde în 2025, spun statisticile Ministerului Sănătății. Tot ele arată că, în anul 2016, în România a fost derulat un studiu, SEPHAR III, care a relevat o prevalență a hipertensiunii arteriale de 45,1% în rândul populaţiei adulte. Raportat la populația României, înseamnă că în 2016, un estimat de circa 7,4 milioane de persoane aveau hipertensiune arterială.
Majoritatea celor care mor de Covid aveau cancere sau alte boli grave. Ar mai fi trăit și ei, dar poate nu zeci de ani. Hipertensiunea arterială nu va ucide însă, într-un viitor imediat, 7,4 milioane de români.
La 63 de ani, ar trebui să ai mult timp înainte. Alții, mai bătrâni cu peste zece ani, își fac planuri să conducă America pentru următorii 4 ani. Chiar dacă nu vrei să conduci America, cu siguranță îți faci planuri împreună cu familia, cu copii, vrei să-ți vezi nepoții crescând.
Decesul nr. 144 credea în Covid. S-a ferit de el cât a putut. Nu se știe cum s-a îmbolnăvit. A început ca o răceală simplă, care s-a agravat însă. A ajuns la Spitalul de Boli Infecțioase Constanța, unde a stat circa trei săptămâni intubat. A mai vorbit cu cei dragi numai prin telefon.
A murit singur, ca toți bolnavii de Covid. Nu și-a luat rămas bun, nu a ars nicio lumânare la căpătâiul său.
A fost înmormântat într-un sicriu sigilat. Soția era în izolare, bolnavă de Covid.
Toți murim, nu-i așa? Toți.
Virusul ăsta nemernic, însă, nu numai că îi omoară pe unii dintre noi, dar îi lasă să moară singuri, triști și neconsolați. Diavol, nu virus.
În Constanța, astăzi sunt mai mult de 3,5 cazuri la mia de locuitori. Aveți grijă de voi și de cei de lângă.
Condoleanțe familiei!
Ce va mai place sa bateti campii. Daca murea onul de hipertensiune nu aminteati de el, dar la covid trebuie facuta cat mai multa reclama..pacat scriati frumos pana acum..
Alisia, nu ai inteles nimic din articol. Probabil nici din pandemie n-ai inteles, probabil o consideri o exagerare. Pacat!
Un vecin de al meu a facut infart, acum doua zile. Nu ati scris nimic in constanta 100%
Cum se face ca despre un constantean care moare de covid scrieti..??
Vorbiti despre oameni, despre cauze…sau ca toata presa doar de covid…e la moda nu ??
Daca aveti si alte informatii care pot fi o stire, lasati-ne aici numarul de telefon si va sunam. Nu stim cum sa raspundem unui comentariu semnat „Costel”, care la adresa de email are numele „Alina”.