O carieră impresionantă în spate, de peste 40 de ani în lumea teatrului, nenumărate roluri în filme şi seriale, şi totuşi, o recunoaștere mai mică decât alţi colegi de breaslă. Este povestea actorului Doru Ana, care s-a stins azi, la 68 de ani. Acesta a avut însă o viață personală marcată de tragedii, scrie ObservatorNews.
A fost și profesor, a îndrumat generaţii de studenţi la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, pe care i-a tratat de la egal la egal, ca prieten şi coleg.
În afara scenei şi a universităţii, viaţa artistului a fost marcată de un şir de tragedii. Şi-a pierdut tatăl în adolescenţă, iar femeia iubită i s-a stins în braţe. Dar tragedia care i-a marcat viaţa a fost moartea singurului său copil. Fiica sa, pe nume Măriuca, a murit la doar șapte ani, în urma unui accident de mașină.
„Am trăit o tragedie în viața asta, mi-a murit un copil, o fetiță. La 7 ani jumătate, a călcat-o mașina pe Podul Grant, pe 1 ianuarie. Cred că îți dai seama ce au însemnat primii ani de după moartea ei. Toată lumea „La mulți ani, La mulți ani”, noi făceam parastase că ni s-a prăpădit copilul. Asta s-a întâmplat în ’95. Nu mă feresc să vorbesc de ea. Încerc să păstrez o legătură cu acest copil care nu și-a trăit decât o bucățică de viață”, a spus actorul în cadrul unei emisiuni televizate.
Moartea fiicei sale nu a fost singura dramă prin care a fost nevoit să treacă actorul Doru Ana. La 25 de ani şi-a pierdut tatăl, iar la 35 de ani şi-a pierdut soţia în urma unei bătălii cumplite cu cancerul, iar la 53 de ani a murit şi cel mai bun prieten al său.
„La 25 de ani, exact în ziua în care îmi dădeam examenul de stat, maşina cu sicriul tatălui meu era în faţa şcolii. La 35 de ani mi-a murit în braţe femeia iubită, de cancer. La 40 şi ceva de ani mi-a murit copilul călcat de maşină. La 53 mi-a murit cel mai bun prieten. Când el a murit am simţit că pierd jumătate din mine. Am făcut meseria aceasta cu plăcere, cu bucurie dezvăluia actorul în trecut”, a mărturisit el.
Au urmat ani de chin, în care actorul şi-a regăsit cu greu calea şi liniştea.
„Ieşeam într-o seară de la un spectacol şi mă şi gândeam..Cât de fericit plec eu acasă pentru că sala era în delir la finalul „Scrisorii pierdute”. Cea mai frumoasă parte este aia când s-a terminat spectacolul şi sala strigă „Bravo” şi e în picioare şi aplaudă”, a spus actorul, cu simplitate, despre pasiunea care nu l-a părăsit niciodată.
Actoria a rămas singura lui iubire adevărată.
Viaţa şi cariera actorului Doru Ana
Doru Ana, actor de teatru şi film, s-a născut la Bucureşti, la 28 februarie 1954. A absolvit în 1980 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, la clasa profesorilor Olga Tudorache şi Florin Zamfirescu, potrivit site-ului CineMagia. A fost profesor universitar doctor la departamentul Arta Actorului de la Facultatea de Teatru din cadrul UNATC.
În teatru a interpretat peste 50 de roluri, precum Bufonul Tocilă din comedia „Cum vă place” de W. Shakespeare, Cebutakin din „Trei surori” de Cehov, sau Zaharia Trahanache din „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale. A jucat pe scenele Teatrului Bulandra, Teatrului de Comedie, Teatrului Naţional Bucureşti, Teatrului Ion Creangă, precum şi pe scenele unor teatre din Braşov, Sibiu, Ploieşti, indică site-ul https://www.cinemagia.ro/.
A jucat, de asemenea, în zeci de filme. Primul film în care a fost distribuit a fost „Egmont” (1977). Alte roluri notabile a interpretat în producţiile „Terminus paradis” (1998), „Marfa şi banii” (2001), „Umbre” (2019), mai notează acelaşi site. A mai jucat în filme precum: „Viraj periculos” (1983), „Primăvara bobocilor” (1985), „Marea sfidare” (1990), „Stare de fapt” (1996), „Transfer de personalitate” (1996), „Occident” (2002), „Moartea domnului Lăzărescu” (2005), „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” (2007), „Francesca” (2009), „După dealuri” (2012), „Live” (2015), „Ultima zi” (2016), „Fructul oprit” (2018), „Adela” (serial TV, 2021), „Căutătorul de Vânt” (2022).
A primit două nominalizări la Premiile Gopo la categoria Cel mai bun actor într-un rol secundar pentru rolurile din ”Cealaltă Irina” (2010) şi ”Visul lui Adalbert” (2013).
