Trei reguli OBLIGATORII pentru o administrație de succes

Americanii își plătesc în număr covârșitor taxele și impozitele, dar nu din cauză că le este teamă de fisc.

Într-un studiu realizat în anul 2010, economistul Friederich Schneider, citat de scriitorul Malcolm Gladwell în lucrarea „David și Goliat” se arată că, dacă un american vrea să înșele fiscul și își minimizează veniturile, cea mai obișnuită sancțiune este să restituie impozitele cuvenite, la care se adaugă o penalizare relativ modestă. Sancțiunea ajunge la 75% din impozitul datorat numai dacă se constată rea-voință. Wikipedia arată că în anul 2012 IRS a inițiat numai 5.125 de investigații (la o populație de circa 319 milioane), iar din acestea numai 2.634 au avut ca efect condamnări. Șansa de a fi prins dacă trișezi este infimă, de 0,01%.

Americanii își plătesc taxele pentru că sistemul de guvernare din SUA are trei mari atribute fundamentale:

1. dreptate;
2. predictibilitate;
3. dreptul la cuvânt.

„Oamenii acceptă autoritatea atunci când văd că îi tratează pe toți egal, atunci când este posibil să vorbești și să fii ascultat și atunci când există reguli în vigoare care te asigură că mâine nu vei fi tratat în mod radical diferit față de modul în care ești tratat astăzi. Legitimitatea se bazează pe dreptate, pe dreptul la cuvânt și previzibilitate, iar Guvernul SUA, oricât ar bombăni pe seama lui americanii, face o treabă destul de bună pentru satisfacerea acestor trei criterii“, spune Gladwell.

Evaziunea este de trei ori mai mare în Grecia decât în SUA nu pentru că grecii ar fi mai necinstiți decât americanii, ci deoarece sistemul grecesc este mai puțin legitim decât cel american.

„Grecia este una dintre cele mai corupte țări din Europa. Codul lor fiscal este o brambureală. Oamenii bogați fac tot felul de aranjamente pe sub masă și, dacă noi am trăi într-o țară unde sistemul fiscal este atât de ostentativ nelegitim – unde nimic nu pare drept, unde glasurile noastre nu sunt auzite și unde regulile se schimbă de la o zi la alta –, nici noi nu ne-am mai plăti taxele și impozitele“, spune Gladwell.

Orice guvernare, fie ea centrală, la nivel de stat, sau locală, la nivel de localitate sau județ, are nevoie de aceste trei atribute pentru a fi respectată de către cetățeni și pentru a putea fi eficientă: dreptate, predictibilitate și dreptul la cuvânt.

Uitați-vă la Constanța și la România și veți vedea că aceste atribute, aceste regului nu sunt respectate și de aici provine și nemulțumirea oamenilor. Societatea nu este dreaptă și exemple sunt la tot felul, de la chestiuni majore până la detalii. Un șef de serviciu în administrație a ajuns să câștige circa 7.000 de lei pe lună, cu 50% mai mult decât un privat. Nu e drept, spune cel din privat, și privește altfel relația cu statul. Locuiești într-un bloc și vezi că primăria a acordat autorizație pentru un alt bloc, realmente lipit de al tău, ți se fură lumina și intimitatea. Nu e drept, îți spui. Vrei să-ți duci copilul în parc și nu ai unde, pentru că orașul e plin de betoane. Nu e drept. Și exemple sunt cu sutele.

Predictibilitatea se referă în special la guvern, la modul în care sunt aplicate taxele și impozitele. PSD a promis lapte și miere, dar categorii întregi s-au trezit că plătesc mai mult la stat. De exemplu, salariații care aveau și alte venituri plăteau contribuții de sănătate numai pentru salariu, acum plătesc pentru toate veniturile. Nu apărea asta nicăieri în programul PSD, dar se aplică. Nu e predictibil. La nivel local, mai țineți probabil minte cum cei care aveau sediul social în locuințe ar fi trebuit să plătească sume astronomice, chiar și de 40.000 de lei, ca impozit local. Deloc predictibil. S-a renunțat însă.

Poate cel mai important atribut este cel al dreptului la cuvânt. Să vorbești, să-ți spui nemulțumirile înseamnă un fel de terapie. Există administrații locale care au dus mai departe acest concept și au introdus bugetul participativ. Le dau oamenilor dreptul la cuvânt, dar și la acțiune. Ei decid cum se cheltuie o parte din buget. Cum spuneam, un fel de terapie de grup urbană. Când oamenii știu că au un cuvânt de spus, sunt mai implicați în societate, simt că aparțin orașului și că orașul de aparține. Când alții decid, arogant și fără explicații, cum cheltuie banii publici, și oamenii nu au niciun cuvânt, se creează o prăpastie între administrație și oameni. Primăria a făcut un sondaj despre soarta Cazinoului din Constanța. Numai pe CT100.ro a avut peste 10.000 de distribuiri, pentru că oamenii vor să aibă dreptul la cuvânt. A fost un succes al administrației. Să vedem cum va fi continuat.

Oamenii trebuie să aibă dreptul la cuvânt, primarul, viceprimarii, consilierii locali și chiar directorii și șefii de servicii din primărie trebuie să iasă în stradă, în cartiere, să stea de vorbă cu oamenii. Trebuie să răspundă și întrebărilor mai incomode din mass-media, să participe la dezbateri, nu să accepte numai invitații în locuri unde știu că nu vor fi deranjați nici cu un pai, nu să trimită comunicate de presă triumfaliste, fără să mai răspundă la întrebări.

Fără dreptate, predictibilitate și drept la cuvânt, o guvernare și/sau o administrație sunt condamnați să piardă alegerile viitoare. Din păcate, răul pe care-l fac timp de patru ani se răsfrânge asupra noastră, nu asupra celor care ne condus. Dacă va aplica aceste concepte, oamenii vor pune umărul, voluntar, să o ajute.