Unde mâncăm în Constanța. Konak – mica Turcie din Inel II

Dacă vrei să mănânci preparate turcești, restaurantul Konak, de pe strada Eliberării, este una dintre opțiuni (nu sunt prea multe, din păcate).

Amplasarea lui ar putea părea un dezavantaj, dar mie îmi place. Găsești foarte aproape parcări generoase, deci poți veni liniștit cu mașina.

Restaurantul are două, chiar trei zone. Parterul, care pare mai mult autoservire decât restaurant. Este aglomerat, decorul este anost (mesele au un plastic ordinar pe ele), iar vânzoleala ospătarilor deranjantă, de cele mai multe ori. Există terasa, deschisă vara. Nu o recomand. Dacă parterul este anost, terasa câștigă clar în această bătălie. Etajul este însă o cu totul altă poveste. Amenajat cu multe obiecte ce aduc aminte de Turcia și de Orient, cu muzică în surdină, aerisit, este într-adevăr un spațiu care se potrivește unui restaurant turcesc.

Mâncarea… Pe lista dorințelor mele culinare și turistice este o excursie în Istanbul, unde, pe malul Bosforului, se poate mânca un sandviș cu pește proaspăt (deși legendele spun că ar fi refrigerat). Dincolo de asta, există o savoare a bucătăriei turcești, un aromă aparte pe care restaurantul Konak reușește să o surprindă. Toată mâncarea este halal (pregătită conform preceptelor islamice). Evident, nu veți găsi porc, dar turcii au dus la rafinament prepararea cărnii de oaie, vită și pui.

Kebabul de aici, de pui sau vită, e printre cele mai bune din oraș. Carnea este preparată bine, gustoasă, condimentată. Vă recomand un ”mix grill”, care conține mai multe preparate din carne, dar și diferite garnituri. Unul este de ajuns pentru doi adulți, chiar și pentru unul sau doi copii, dacă mâncarea nu este scopul lor în viață.

Există multe preparate care merită încercate. Ultimul pe care l-am experimentat este Karni yarik, o vânătă umplută cu carne tocată de vită, ceapă, ardei, roșii. Hmm, și acum mi-e poftă.

Ciorbele nu mi s-au părut grozave. Le-am încercat pe cele de linte și de iaurt, dar nu m-au dat pe spate. Cu siguranță, însă, merită încercate.

La plusuri trec și produsele de panificație. Lipiile sunt făcute la parter, într-un cuptor tradițional, cu lemne, la vedere. Modul în care sunt preparate este un spectacol în sine, păcat însă de spațiu, care, spuneam, lasă de dorit.

Încă ceva: de obicei (mai uită uneori ospătarii) ești servit cu un mic pahar de ceai tradițional, din partea casei. Mi s-a întâmplat și când am așteptat acolo câteva minute până să iau comanda. De asemenea, să nu că mirați că la final ospătarul (dacă nu uită) vine cu apă parfumată ca să vă spălați pe mâini. Face parte din parfumul Turciei despre care vă spuneam. Mi-a plăcut și ospitalitatea ospătarilor – decentă, fără extravaganțe.

Și acum părțile negative. În primul rând, este aproape inuman să mănânci înconjurat de atât de mult fum. Se fumează pe rupte. Aș spune turcește, dacă n-aș fi aflat că în restaurantele din Turcia nu se mai fumează. Până pe 16 martie, când intră în vigoare interdicția și la noi, mi-am promis să nu mai calc în Konak.

Vă spuneam că îmi place musacaua. Și la Vlahos, și aici am găsit-o în meniu, dar când am comandat am aflat că de fapt nu există. Nu mi-au plăcut nici dulciurile, cu excepția baclavalelor, în oarecare măsură. Nu știu de ce se încăpățânează cofetarii să le facă atât de dulci. Sunt și oarecum piperate la preț, dar aceasta poate fi o senzație personală. Oricum, o masă deloc pretențioasă pentru doi adulți și doi copii vă va scoate din buzunar peste 100 de lei. Nu mi-a mai plăcut că ceștile de cafea sunt crăpate. Unele. Păcat de frumosul mod de prezentare și de cafeaua propriu-zisă.

Una peste alta, un loc pe care îl recomand dacă vreți să gustați aroma bucătăriei turcești și un loc în care cu siguranță voi mai ajunge.