Sunt trei spectacole de teatru pe care aș vrea să le revăd. Primul este Faust, în regia lui Purcărete. Este spectacolul despre care un critic din Mare Britanie a spus că și-ar vinde sufletul pentru a-l mai putea vedea din nou. Puteți să vă cumpărați bilete în Sibiu. Ce face Purcărete în Faust nu este (numai) teatru, ci o încercare de a-ți scoate sufletul, de ți-l pune în fața ochilor, de a te face să îl analizezi, după care ți-l pune înapoi în trup. O senzație care trebuie trăită, nu povestită.
Al doilea este Janka, cu Maia Morgenstern, în regia prietenului Toma Enache. O poveste tulburătoare, pe care o veți vedea cu ochii în lacrimi, vă asigur, despre holocaust. O Maia Morgenstern care nu interpretează nu rol, ci care ESTE personajul pe care ar trebui să-l interpreteze. La fel ca și în primul exemplu, veți pleca din sală cu mai multe răspunsuri despre soarta noastră pe această lume. Sau poate cu mai multe întrebări, lucru la fel de bun, pentru că numai întrebarea potrivită duce la răspunsul potrivit.
Al treilea este Metamorfoze, al aceluiași Silviu Purcărete. Am dat o fugă să-l văd în Sibiu, astăzi avem ocazia să îl urmărim în Constanța, diseară, de la 21.30, în parcarea de la Poarta 1, în cadrul festivalului „Miturile cetății”. Spuneam de anul trecut că nu există mod mai potrivit decât a marca anul Ovidiu decât acest omagiu adus poetului latin, un spectacol bazat pe reinterpretarea textelor sale.
În Sibiu se joacă într-o zonă industrială părăsită. Știu că Silviu Purcărete însuși și-a dorit ca Metamorfozele, în care actori sunt și cele patru forțe ale naturii, să fie jucat nu numai PE apă, așa cum se întâmplă (scena este o piscină, practic), ci și lângă apă. Dorința i-a fost îndeplinită: scena a fost montată în parcarea de la poarta 1, lângă mare, nu loc cum nu se poate mai potrivit.
P.S. Metamorfozele se pot vedea în Constanța și marți, 27 iunie, la Poarta 1, de la 21.30.
